Pacea

Galateni 5:22

De pace mereu se vorbește,
Dar războiul nenorocire aduce.
Pacea pe pământ nu dăinuiește,
Vrăjmașul omenirii rele urzește.
Pace deplină găsești doar la cruce.

Pacea deplină prin Duhul coboară
În inimi smerite, golite de „eu”
Ce au despre sine imaginea clară
Și nu aruncă spre nimeni ocară,
Nădejdea lor tare e-n Dumnezeu.

Pacea e roada prin Duh pârguită
În inimi ce-s tari în credință.
Pacea-i virtutea de sus coborâtă
Ce nu se tulbură când vine o ispită.
Ea rabdă senină și nu amenință.

Pacea lumii-i trecătoare
Și-i clătinată de-orice vânt.
Când vin furtuni ușor dispare
Că n-are temelie adâncă și tare,
Interesul îi este așezământ.

Pacea lumii-i ca și ceața
Ce se dizolvă fin la soare.
Învăluie totul dimineața,
Valea, câmpul și fâneața,
Dar nu-i amiază și dispare.

Lumea are pace și bucurie
Când îi surâde interesul,
Când abundă-n bogăție
Și se-afirmă cu mândrie,
Lăfăindu-se cu excesul.

Pacea celor credincioși
Nu-i pe temelii lumești.
Ei nu sunt la necaz nervoși,
Ci-l acceptă curajoși,
Cu-nțelepciune și modești.

Să ai pace-n încercare
E un har venit de sus
De la Dumnezeul Mare
Care-ți dă prin Duh răbdare
Și nădejde prin Isus.

Unde-i pace, -i fericire
Chiar de nu e bogăție.
Că respectul cu iubire,
Are-o trainică rodire
Pentru-aici și-n veșnicie.

Fericiți sunt toți cei care
Sunt aducători de pace.
Între frați, în adunare,
Pot aduce-nviorare
Și pot relații a reface.

Având har și-nțelepciune,
Pacea o poți semăna
Printre oamenii din lume.
Și cuvântul tău să-ndrume
Înspre pace-ntotdeauna.

Fii ai păcii fă-ne, Doamne,
Cât trăim pe-acest pământ.
Vorba noastră să aline,
Să îndemne doar la bine,
Să insufle crezământ.
Amin.
(Miercuri, 10 ianuarie 2024)