Păcatul Sodomei

Motto: ""Dacă a osândit El la pieire și a prefăcut în cenușă cetățile Sodoma
și Gomora, ca să slujească pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, și dacă a
scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viața destrăbălată
a acestor stricați; înseamnă că Domnul știe să izbăvească din încercare
pe oamenii cucernici și să păstreze pe cei nelegiuiți, ca să fie pedepsiți
în ziua judecății.""Amin! 2 Petru 2:6,7 și 9.

După ce-a intrat în lume
A întinat tot ce-a atins...
Ca o plagă fără nume
Peste lume s-a întins.

Omul a-nceput să uite
Că Dumnezeu l-a creat
Și că e dator s-asculte
Și să fugă de păcat.

A ales ce-i urâciune...
Pizmă în loc de iubire
Și în loc de fapte bune
Dezmăț și nelegiuire.

Dar grămada de păcate
În inimile tuturora
Nicăieri nu era, poate,
Ca-n Sodoma și Gomora.

Nu sunt scrise în Scriptură
Toate faptele murdare,
Dar știm c-a fost peste măsură
Răutatea lor de mare.

Păcătoși cu minți zălude
În lăuntrul cetăților...
Și Dumnezeu din cer aude
Strigătu'-mpotriva lor.

Lângă crângul de stejari
A lui Mamre, Amoritul,
Își ridicase corturi mari
Avraam neprihănitul.

Intr-o zi caniculară
Sta în ușa cortului
Mai ferit decât afară
De dogoarea soarelui.

Nu se gândea, vasăzică,
La oaspeți neașteptați
Dar când ochii și-i ridică
Vede-n față trei bărbați.

Fără ca să bănuiască
Cine-ar fi aceștia trei
Îi roagă să se-odihnească
Cât se va-ngriji de ei.

Pregătit-a-n graba mare
Pentru ei un prânz bogat,
Și ca o gazdă primitoare
I-a slujit pân-au mâncat.

Domnul i s-a descoperit
Și s-a bucurat, sărmanul,
Mai ales c-a auzit
Că va avea un fiu la anul.

După ce s-au săturat
Oaspeții sunt în picioare,
Iar Avraam s-a ridicat
Să-i petreacă la plecare.

Atunci, Domnul a vorbit
La sfârșitul întâlnirii...
Lui Avraam i-a deslușit
Rostul tainic al venirii.

Că S-a coborât să vadă
E aievea sau scornire?
Înainte să sloboadă
Foc din cer spre nimicire.

Însoțitorii ce-I avea
S-au așternut drumului,
Dar Avraam încă stătea
Înaintea Domnului:

"Iartă îndrăzneala, Doamne,
Și-ascultă pe robul Tău:
Vei nimici pe cel bun oare,
Împreună cu cel rău?

Poate-n mijlocul cetății
Sunt cincizeci de oameni buni;
Din pricina răutății
Prefaci ținutul în tăciuni?!

Poate că e greu păcatul
Ce s-a-ntins peste cetate,
Dar Cel ce judecă pământul
N-o va face cu dreptate?"

"Bine, zice Domnul, deci
Voi cerceta cu de-amănuntul
Și dac-oi găsi cincizeci
Nu voi nimici ținutul."

"Nu Te mânia că-ndrăznesc...
Doamne, Tu iubești dreptatea!
Dacă cumva cinci lipsesc
Vei nimici toată cetatea?"

Cu milă și bunătate
Mijlocește Avraam
Pentru aceia din cetate,
Măcar că-i străin de neam.

Stăruie în rugăciuni
Și Domnu-i făgăduiește:
Zece, dacă-s oameni buni
Cetatea n-o nimicește!

Rugăciunii înălțate
Domnul i-a răspuns duios,
Dar într-o singură cetate
A găsit un credincios!

În Sodoma cercetată
Unul singur, din alt neam,
Avea inima curată:
Lot, nepotul lui Avraam.

Scos de îngeri din cetate
- Cu două fete și nevasta -
Să fugă cât mai departe
Că va izbucni năpasta.

Nevasta, neascultătoare,
Cînd a privit în urma ei
A rămas un stâlp de sare...
Și-n Țoar au ajuns trei.

Iar în urma lor urgia
Vine peste orice casă,
E-n flăcări toată câmpia
Și din cer plouă pucioasă.

Fumul negru-al nimicirii
Se vedea din depărtare
Și de focul nimicirii
Nimeni n-a avut scăpare.

N-a scăpat o ființă, vie!
Nici un fel de vietăți!
Și distruse pe vecie
Au fost patru mari cetăți.

De Sodoma și Gomora
Din scrierile sfinte știm;
Moise a scris de ele-n Tora,
Dar și de Adma și Țeboim.

Astăzi, ca în acea vreme,
Lumea-i plină de păcate
Și lovită de blesteme
Că-i prea multă răutate.

Îngeri gata să coboare
Ca să cerceteze locul,
Asteptând clipa în care
Vor aprinde iarăși focul.

Domnul vrea să mai aștepte!
Domnul are-ngăduință
Ca oamenii să se îndrepte,
Să vină la pocăință.

Să fugim de răutate...
Și să cerem îndurare
Pentru multele păcate
Făcute de fiecare.

S-aducem 'naintea Lui
Pe cei rătăciți de turmă...
Că în ziua Domnului
În zadar privim în urmă.

Să veghem să nu rămână;
Și să ne rugăm mereu,
Să ne ia pe toți de mână
Îngerii lui Dumnezeu.

Ca și pe Lot, altădată,
Solii Domnului să vie
Din Sodoma să ne scoată
Înainte de urgie.

Ca în clipa aceea-n care
Răii sunt dați nimicirii,
Cu toții s-avem scăpare
Sus în Țoarul izbăvirii. Amin!