Păcatul

1. Păcatul e blestemul în care au căzut
părinții omenirii, demult, la început,
el a rămas și astăzi același crunt blestem
în care fiecare când n-ascultăm, cădem.

2. Păcatul e urmarea oricărei neascultări,
de tot ce-i drept și bine
- prin vorbe și purtări.

3. Păcatul e mulțirea oricăror fărdelegi
a unui om din lume sau omenirii-ntregi,
el cât ar fi de mare
sau cât îl crezi de mic,
nu-l speli decât prin sânge,
- cu altceva nimic.

4. E-așa grozav păcatul și-așa cumplit de greu,
că-l ispășește numai pe Cruce Dumnezeu,
ori are să-l plătească pe veci în iad acel
ce nu vrea să și-l plângă lăsându-se de el.

5. În măsura-n care omul mintea cea de Sus primește
vede ce greu e păcatul și de el se îngrozește.

6. Nu e boală ca păcatul câte boli-s toate,
din osânda lui pe-un suflet numai mântuirea-l scoate,
dar nici Dumnezeu Cel Mare nu-l mai scapă pe acel
care nu-și plânge păcatul lepădându-se de el.

7. Numai dacă-ți plângi păcatul cu durerea cea mai mare,
și ți-l osândești și-l lepezi, atunci poți avea iertare.

8. Cine crede că păcatul este ca o jucărie
sau e-un lucru de nimica - greu se-nșeală și nu știe
că greu lucru e păcatul și grea plată îl așteaptă,
vai de câți îl iau în glumă c-o umblare ne-nțeleaptă.

9. Cine umblă cu păcate și trăiește în minciună
face casă cu satana și vor locui-mpreună.

10. Cine crede că credința e și-acolo și aici,
se înșală, și-nșelarea asta nu-i din cele mici.

11. Nu e om fără păcate,
cei ce spun că n-au, se-nșeală,
unii însă-l fac cu voia,
- iară alții din greșeală,
cel făcut fără de voie află mai ușor iertare
însă cel făcut cu voia cere lacrimi și-ndreptare.

12. Nu-i păcat ușor - să știe cei ce-l fac, să nu se-nșele,
cele care sunt păcate, toate-s mari și toate-s grele.

13. Păcat e tot ce arzi din vis,
din piept, din timp și din priviri,
pe-un drum străin de Paradis
și de seninele trăiri.

14. Păcat e tot ce-ascunzi sub gând
sau sub cuvânt, sau sub condei,
ce nu-i păcat înalți cântând
curat când dai, curat când iei.

15. Ce grozav să faci păcatul și să nu te temi de moarte,
să auzi înștiințarea și să stărui mai departe,
să disprețuiești iertarea care ți se tot îmbie
- nu-i osândă să n-o meriți pentru asta-n veșnicie.