Pacatul

Cu mii de ani intr-o gradina,
Cu porti frumoase de smarald,
Dumnezeu in a lui lumina,
Un minunat om a creeat,
Dar nu numai un om, caci omul,
Are nevoie de ceva,
De o femeie sa ii fie,
Mereu, mereu alaturea!

Insa in splendida gradina,
El Dumnezeu a asezat,
Un pom frumos, cu roada plina,
Dar nu era pentru mancat.
Insa a lui Adam sotie,
Ascultă glasul celui rău,
Si a mancat, fara oprire
Si a dat si sotului sau!

De-aicia a intrat pacatul,
In lumea plina de mister,
Cea luminoasa ca smaraldul,
Cea care arata ca-n cer.

Si pentru-a lor neascultare,
Isus pamanu-a blestemat,
Muncit cu lacrimi si sudoare,
Fiindca de el n-au ascultat.

De-atunci atatia ani trecura,
Si lumea a inaintat,
Si totul este plin de zgura,
Si de mocirla si pacat!

De-atunci pacatul sta-n picioare
Si lumea-l asculta mereu,
Caci nu ii mai da ascultare,
Celui ce este Dumnezeu!

De-atunci pacatul 'nainteaza
Si sta pe culmile de sus,
Caci lumea azi nu mai vegheaza
Si nu asculta de Isus.

Vrajmasul cu trambita suna:
- Veniti cei ce sunteti ai mei!
Sa mergeti in intreaga lume,
Sa amagiti chiar si pe-ai Sai!
Chiar si pe-acei ce inca lupta,
Si de Isus au ascultat,
Sa-si umple haina lor de pata
Si de mocirla si pacat!

Dar sa vedeti, sa nu-si dea seama,
Asa incet sa-i amagiti,
Si sa le alungati si teama,
Aceea c-au pacatuit!
Voi spunetile ca pacatul,
E mic si nu e insemat,
Ca asta este numai startul
Si-apoi vor cadea in pacat!

Si-asa la noi in adunare,
Au intrat pacatele mici,
Mai o minciuna, neascultare,
Si barfa a trecut pe-aici,
Apoi, incep sa se urasca
Si fratii chiar unii din ei,
Si-asa sa tot pacatuiasca,
C-asa vrea diavolul cu-ai sai.

Si timpul ni l-a luat, caci iata,
Ce mult de lucru ne-a mai dat,
Si ne trezim asa deodata,
Ca am cazut jos in pacat!

- Voi dati-le si telefoane
Si leptopuri si tot ce vreau,
Creeati tot felul de programe,
Sa-si umple timpul ce il au!

Sa nu mai stea in partasie,
Sa n-aiba timp nici de citit,
C-asa imi place ca sa fie,
Un pocait, nepoicait!
Sa nu mai stea in rugaciune
Si nici s-ajute pe saraci,
Sa n-aiba timp de El a spune,
Lucrati, ai mei acum lucrati!

Cu usurinta cate-un frate,
Asculta glasul celui rau
Si fara a-si da seama poate
Il parasesc pe Dumnezeu!
Dar ei, cred ca sunt tot pe cale,
C-atat de rău sunt amagiti,
Insa ei sunt demult in vale,
Si nu mai vreau sa ii ridici!

O, Domnul Isus ce mai poate,
Sa ne trezeasca chiar acum,
Sa n-ascultam acele soapte,
Ce merg pe-a vrajmasului drum!
Sa stam azi treji pe metereze,
Si sa nu adormim, nicicand,
Tot trupul nostru sa vegheze,
Sa nu ne prinda atipind!
Sa nu ne prinda-n neveghere,
Sa stam tot treji pe calea Sa,
Caci doar asa avem putere
Si nicicand noi nu vom cadea!

" Iar aceluia care poate sa va pazeasca de orice cadere si sa va facă sa va infatisati fara prihana si plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mantuitorul nostru prin Isus Hristos, Domnul nostru sa fie slava, maretie, putere si stapanire, mai inainte de toti vecii si acum si in veci. Amin" Iuda v. 25