Omul mândru și tăios, de nimeni nu e iubit!

Omul mândru și tăios,
de nimeni nu e iubit!

Omul mândru și tăios,
De nimeni nu e iubit;
E dușmanul lui Hristos,
De El va fi pedepsit.

Cel ce-i mândru și îngâmfat,
N-are prieteni niciodată,
Căci pe toți i-a îndepărtat;
El se crede fără pată.

El se îndreaptă cu iuțeală
Pe-al pierzării drum frumos,
E încrezut și plin de fală,
Se simte un norocos.

El se vede înțelept,
Crede că, toate le știe
Se bate cu pumnu în piept,
Râde plin de bucurie;

Dar el nu realizează
Că Domnul e supărat,
Și nici nu-l interesează
De Cel Care, l-a salvat.

Tot amână și amână,
Biblia ca s-o citească...
Ba nu-i este la îndemână,
Ba nu vrea ca s-o cunoască...

Se teme că va afla
Ce nu i se potrivește...
De știe, nu va scăpa
De ce Domnu-i pregătește.

E convins că, de nu știe,
Domnul, nu-l va judeca;
Fără vină o să fie,
Iertare va căpăta.

Dar, nu așa o să fie
Căci el a fost înștiințat,
Și va fi de mărturie
Pentru cel ce l-a rugat,

Să-L urmeze pe Isus
Până când mai este har,
S-ajungă la ceruri, sus,
Să primească sfântul dar

Viața cea fără de moarte,
Pe care o dă Hristos,
El e singurul ce poate,
Să ierte un păcătos.

Falsa lui înțelepciune,
Cere mare îndreptare.
De mărturisește, spune,
Domnul, îi va da iertare.

El în seamă nu-i va ține
Faptele ce le-a făcut,
Îi va face numai bine
Dacă, din nou e născut.

Prin botez și prin credință,
Cerul îl va moșteni,
Va fi plin de biruință
Cu Isus în veșnicii!

Amin

Câmpia Turzii, 18 mai 2020