Omul e o raritate

Azi în lume, din păcate,
Omul e o raritate;
Poți să întâlneşti în cale
Vietăți şi animale.

Ele şi-au păstrat menirea
Nesfidând Dumnezeirea,
Însă omul făr' ruşine
A făcut ce-a vrut cu sine...

Nu vorbesc de-aspectul care
Sperie la-nfățişare,
Căci sunt fenomene multe,
Sataniste şi oculte.

Ci vorbesc de-aceea ființă,
Care cu bună ştiință
Face-n jur prăpăd, loveşte,
Fără milă-adânc răneşte.

Răi, făloşi şi fără minte
Ei aruncă cu cuvinte;
În privirea lor ciudată-i
Doar dispreț şi judecată.

Ei dețin deplin "lumina",
Nu-i ajungi nici cu prăjina,
Ei au cheile la toate,
Doar ei au oricând dreptate.

Ba se cred sfinți, de elită,
Ba sunt şmecheri şi profită,
Şi se dau pe lângă tine
Să te-ngroape şi mai bine.

Orice-ai spune, orice-ai face
Nu-i deajuns şi nu le place,
Nu-i nimic să îi oprească
Din prostia nebunească.

Caractere-acide care
Lumii sunt dăunătoare;
De-aia zic că, din păcate,
Omul azi e-o raritate!

E o rasă care piere...
Nu să fii creştin se cere!
Ci fii OM! Auzi tu oare?
Să fii OM e-a ta chemare!

02 iulie 2020