Omul...

Omul, umblă ca o umbră,
Se frământă zi de zi,
Strânge la comori tot timpul,
Care toate vor pieri.

De cu zori și până seara,
Ancorat e de pământ,
La suflet nu se gândește,
Totu-i goană după vânt.

Scurtă-i viața, trecătoare,
Ca un abur pe pământ,
Se arată apoi piere,
Astăzi ești... Mâine-n mormânt.

Să gândim la veșnicie,
Când aici tot se sfârșește,
Unde-ajungi când pleci din lume?
Meditează... Te gândește.

Omule, ia bine seama,
Ancorează-te de cer,
De Isus Hristos, Mesia,
Regele, Emanuel.

Fă-ți timp citește Cuvântul,
Care-i viu și lucrător,
Pe genunchi în cămăruță,
Caută-l pe Creator.

În rugăciune fierbinte,
Și cu lacrimi pe obraz,
Strigă tu la Domnul slavei,
Să te-ajute chiar de azi.

Lasă lumea păcătoasă,
Lucrează pentru Hristos,
Adună comori în ceruri,
În locul sfânt, glorios.
Amin!