Ologul de 38 de ani

De mult cineva aștepta,
Ca un suflet să se îndure de viața sa!
Ca un suflet să se oprească lângă el în dată,
Să îl întrebe prietene cum mai stai cu a ta boală?

De mult aștepta,
Ca cineva să fie în preajma sa
Ca să îl întrebe măcar odată,
Vrei să te ajut să intri și tu în apă?

Dar iată căci nimeni nu se oprea,
Familia lui nici măcar nu îl mai amintea,
Și nici un trecător în seamă măcar nu îl băga,
Ba mai mult chear îl ocolea.

Era undeva uitat,
Pe un pat de suferință așezat!
Și se chinuia singur în dată,
Ca să se târască până la apă.

Dar nu se putea ridica,
Căci picioarele nu îl ajuta,
Și atunci în suferința lui ce-a mare
Plângea când vedea apa tulburată în zare.

Catre oameni striga,
Ridicați-mă și pe mine de pe patul acesta!
Ca să pot să intru în apă,
Să mă duc sănătos acasă.

Dar nimeni în seamă nu îl băga,
Ba mai mult chear și peste el călca
Ca să ia pe altcineva,
Să îl bage în apă în fața sa.

Văzând căci nimeni nu îl băga în seamă,
Și toți în jurul lui parcă nici nu existară,
Stătea acolo și plângea,
Căci nimeni pe el în seamă nu îl băga.

Degeaba el striga,
Căci doi bani pe vorbirea sa nu se dădea
Degeaba mâinile le întindea în dată,
Căci nimeni nu era să îl apuce de ele să intre în apă.

Văzând căci nimeni nu îl ajută,
Se resemnează pe pătura întinsă!
Spunând în inima sa:
Speranță de mai bine în viața aceasta nu voi avea.

Resemnându-se în inima sa,
Privea cum alții se scălda!
Și plecau vindecați în dată,
Căci apa a luat a lor boală.

Și cum stătea și se uita,
Iată căci o umbră îl acoperea!
Și a ridicat privirea în dată,
Văzând căci un om în fața lui se arată.

Și cum stătea și îl privea,
Omul acela îi vorbea:
Căci nu ar vrea să se facă sănătos în dată,
Să plece acasă vindecat de boală?

Și cu vocea lui îi spunea:
Nu am pe nimeni toți fug din preajma mea!
Până și familia m-a uitat,
Și m-au lăsat pe patul acesta abandonat.

Și glasul omului a spus în dată:
Scoală-te, ridică-ți patul umblă și du-te acasă!
Și după aceia omul a plecat,
Lăsându-l pe pat jos aplecat.

Dar până nu a terminat vorba sa,
Sănătatea îl cuprindea!
Și mirat de ce se întâmplă,
A văzut cum picioarele și le mișcă.

În dată el s-a sculat,
Și a văzut căci picioarele lui nu l-au lăsat!
Și bucuros cum era,
A plecat spre Templul Domnului mulțumire să îi dea.

Dar iată căci în Templu l-a întâlnit,
Pe Ce-l duios care i-a vorbit!
Și l-a sfătuit în dată,
Să nu mai facă păcate în a lui viață.

El cu bucurie a ascultat,
Și a aflat căci Isus Hristos l-a chemat!
Pe Ce-l care ia vorbit în dată,
Și suferința a luat din a lui viață.

Amin