Oi în mijlocul lupilor

Oi în mijlocul lupilor
(Mat.10,16: Fap.Ap.20,29: Ezech.22,27: Is.11,6)

Dumnezeu ne-a pus pe noi
Să fim turma Lui de oi,
Oițe și mielușei
Între lupii cei mișei.

Dar ne-a dat înțelepciune
Și harul de-a ne impune
Cu-al Său Duh ocrotitor
Înaintea lupilor.

Dumnezeu ne-a pus să stăm
Între lupi, să-i învățăm
Mila Lui cea necuprinsă
Și iubirea-I neînvinsă,

Răbdarea-I necontenită
Și Puterea-I infinită;
Să-i ajutăm să primească
Și ei Ofranda cerească.

Dar lupii-s tare înrăiți
Și-n mândrie învăluiți,
De foamea rea biruiți,
Greu se lasă sfătuiți...

Să poți sta între ei curat
Multe lupte-ai de purtat
Și necazuri de răbdat...
Lupii-s greu de transformat!

Ne împânzesc drumurile
Și își prepară atacurile...
Dar când vrea unul să-omoare
Tu-i spui ,,dragă frățioare”...

Și-orișicât rău vine a face
Îl saluți frumos cu ,,Pace!”...
Dar se tot umflă-n cojoace,
Gândul păcii nu la place!

Grea-i viața între lupi
Căci ei mușcă și tu-i pupi...
Ei ne sfâșie blănurile...
Noi, le îngrijim rănile

Și între noi îi adoptăm
Dar ei cred că-i promovăm...
Și fac pe marii despoți
Împrăștiindu-ne pe toți...

Le dăm cinste împărătească
Pe Păstor să Îl slujească,
Ei se-apucă să domnească
Cu gând să ne prăpădească...

Greu e firea să-ți suprimi
Făr` să cazi...să te deprimi...
Să rabzi totul și să ierți,
Calea îngustă să le-arăți...

Însă... Haide-ți să vedem
Ce au ei și noi ce-avem
Și bine să cântărim
De merită să ne jertfim:

Noi, avem un bun Păstor
Dar ei n-au ocrotitor...
Avem binecuvântarea
Ei doar lipsa și întristarea...

Noi, avem comori în Cer
Ei doar lucruri care pier,
Cu noi este într-una Harul
Cu ei, chinul și amarul.

Noi, liberi prin Duhul Sfânt
Ei sunt robi pe-acest pământ...
Noi avem Iubirea sfântă
Ei de ură viața frântă...

Reflectând pe îndelete
Diferențe-s mari și multe:
Tu ai pășuni proaspete
Lupii-n suflet foamete,

Tu ai pace sfântă-n suflet
Ei doar frământare-n umblet,
Tu ai belșug de bucurie
Ei angoasa ce-i sfâșie...

Tu-ai biruințe divine
Ei înfrângeri și rușine,
Tu ai glorie neîntrecută
Ei zdrobirea de veci, cruntă...

Tu, ai comorile din Rai
Ei rămân cu ce le dai...
Tu trăiești în veșnicie
Dar ei mor pentru vecie...

Reflectând atent la toate;
Poți tu merge mai departe
Fără să nu-ți fie milă
Și de starea lor umilă?!

Când de ei ne îngrijim
Noi pe Domnul Îl slujim
Și-i o mare bucurie
Să ai parte de slujire!

Acum Doamne, Te rugăm
Ajută-ne să-i răbdăm,
Să-i iertăm și să-i iubim
Spre Cer să-i povățuim

Căci Tu, pe toți ne iubești
Și la toți ne pregătești
În Domnul Isus Hristos,
Loc în cerul Tău frumos

Și-n Preasfânta Împărăție
Împreună vrei să fie
Oi și mielușei iubiți
Dar și lupii mântuiți.

12/01/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)