Oh, omule

Oh, omule, privește azi în urmă
Tu nu regreți nimic din ce ai făcut?
Mă întreb acum, oare ce te îndrumă
Să faci, să uiți, să îl numești “trecut”?

Cunoști tu oare acea persoană
Pe lângă care ai trecut râzând?
Ai fost ca vântul, și în a ta goană
Ai lăsat un suflet la pământ...

Îți amintești bătrânul de la poartă
Pe lângă care ai trecut nepăsător?
Ai murmurat că are el o soartă
Care îl face doar un cerșetor...

Ce spui de omul care ți-a zâmbit?
L-ai ignorat, și l-ai privit cu ură
El te-a privit apoi dezamăgit
Și-n suflet a mai primit o lovitură

Ai mai trecut pe lângă un cățel
L-ai alungat și l-ai lăsat în ploaie
Dar ai uitat prea repede de el,
Spune acum, n-ai inima greoaie?

Oh, omule, ce fapt ți-aduci aminte?
Gândește-te și schimbă tot ce-i rău
Să fii mai bun, în fapte, în cuvinte
Căci pentru toate, te știe Dumnezeu.

Nu ignora o vorbă din iubire,
Nu te cunosc, nu știu prin ce ai trecut
Vreau doar să îți fiu astăzi o trezire
Și tu să înveți sa fii un om plăcut.