Oare lui Dumnezeu îi place?

Oare lui Dumnezeu îi place cum trăiesc
Cum mă îmbrac, la ce privesc...
Eu sunt creația Lui, cea mai frumoasă
Aș vrea față mea, in a Lui să se oglindească,

Oare lui Dumnezeu îi place cum mă port?
Pe semenii ii iubesc, sau nici nu ii suport? . .
Mă port eu demn in fiecare zi?
Sau de invidios ce sunt nici nu pot dormi? ...

Oare lui Dumnezeu îi place umblarea mea,
Ori mă mândresc cu ea și nu cunosc rușinea?
Prin trăirea mea pot bucura pe cei apropiați
Întreabă-te, oare ii mai iubești pe frați?

Oare lui Dumnezeu îi place când vreau schimbare,
Și nu-mi mai place chipul meu și vreau altă orientare?
Creat am fost in chip minunat, sunt unic
De ce aș vrea să transform ceva frumos in nimic?

Oare lui Dumnezeu îi place cum vorbesc?
Atunci când mă mânii, ce cuvinte rostesc,
Conștiința îmi spune că nu este bine așa,
Și că ar trebui să schimb, să modific ceva,

Oare lui Dumnezeu îi place că mereu comentez,
Și pe cei din jur mereu ii cenzurez?
Cu ochii și cu gura mea pot păcăli, pot înșela,
Dar toate acestea se vor plăti cândva,

Oare lui Dumnezeu îi place să râvnesc, ,
Să adun cât mai mult, să agonisesc?
Nu-i place lăcomia, zgârcenia, mândria,
Ci omul smerit, mulțumit, nicidecum gălăgia,

Oare lui Dumnezeu îi place că nu sunt supus?
Și că îmi place să fiu primul, mereu sus! !
Ascultarea face mai mult decât toate jertfele,
Este timpul, că astăzi să mă opresc cu poftele,

Oare lui Dumnezeu îi place că am uitat de legământ,
Când am spus că-l voi urma până la mormânt?
Și chiar dincolo de el, până in veșnicii,
Și atunci de ce mă îndrept, spre vechile pustii?

Oare lui Dumnezeu îi place când mă așez
Pe scaunul batjocoritor și pe alții blamez,
O, dar atunci nu sunt cu nici un chip pocăit,
Ci doar un pion, in plasa vrăjmașului amăgit!

Oare lui Dumnezeu îi place când mă veselesc
In loc ca, Cuvântul vieții la oameni să-l vestesc?
Ar trebui să fiu plin de roade, încărcat,
Dar trebuie să recunosc că sunt un lepădat,

Când fac ce face lumea, ba încă și mai rău,
Sunt mai rău ca răii, nu fiu de Dumnezeu,
In sac și în cenușă trebuie să mă pocăiesc,
Dacă vreau pe Domnul să îl întâlnesc,