Oare iubești calea lată...?

Oare iubești calea lată prietenul meu,
Dar tu spui căci ești cu Dumnezeu!
Oare inima ta,
Nu te minte cumva?

Spui căci ești cu Dumnezeu,
Și mergi după Fiul Său,
Dar oare să fie așa,
Chear cum spune gura ta?

Dacă spui căci ești cu Dumnezeu,
Ce cauți pe calea lată mereu!
Ce cauți pe calea cealaltă,
Oare tu nu erai cu Cel din slavă?

Ce caută inima ta,
Pe calea lată acuma,
Nu cumva mai iubești un pic,
Cealaltă cale pe care spui căci ai părăsit?

Nu cumva inima ta,
Mai iubește calea lată acuma?
Nu cumva mai este legată,
De lucrurile din această viață?

Dar oare să fie cum spui tu prietenul meu,
Tu spui căci ești cu Dumnezeu!
Dar tot tu spui cu gura ta,
Căci ai mai scăpat acuma.

Tu nu te-ai scăpat prietenul meu,
Încă lumea îți dă târcoale mereu,
Și așa de frumos te-a ademenit,
Căci tu chear ai privit.

Ba mai mult te-a învitat,
La ospățul care te-a acaparat!
Și tu știai dinainte prietenul meu,
Căci nu e bine dar ai acceptat ce e în jurul tău.

Sau poate nu e chear așa,
Chear cum spune gura ta,
Tu încă nu ai ieșit din lume afară,
Tu încă mai iubești calea lată.

Degeaba spui căci nu e așa,
Tu încă mai iubești lumea!
Încă inima ta ar mai vrea,
Să fie cu lumea acuma.

Nu poți înșela pe Dumnezeu,
El te cunoaște prietenul meu,
El cunoaște inima ta,
Și tu nu Îl poți minți acuma.

Ori ești cu Dumnezeu,
Ori cu lumea din jurul tău!
Căci nu poți în viața ta,
Pe două căi acuma.

Nu poți pe două drumuri odată,
Ori cu lumea ori cu Cel din slavă,
De aceia vezi pe ce cale e inima ta,
Chear acuma în momentul acesta.

Să nu te înșeli sigur în dreptul tău,
Crezând căci ești cu Dumnezeu,
Dar de fapt nu e așa,
Tu ești pe calea largă acuma.

Bine ar fi să nu fie așa,
Să fi cu Domnul acuma!
Cu Dumnezeul cel mare,
Să fie inima ta sub soare.

Bine ar fi să fie așa,
Domnul să fie cu tine acuma,
Căci de nu e așa,
Vai va fi de tine atuncea.

Amin