Oare de ce?

Oare de ce?

Oare de ce în lumea aceasta
Ne-atât de greu să mai iubim
Și să jertfim a noastră viață
Ca un adevărat creștin?

Oare de ce uităm adesea
Că nu trăim pentru pământ
Și că suntem de viță sfantă
A unui Dumnezeu preasfânt?

Oare de ce nu e dorință
Pentru lucrare și Cuvânt?
Și părtășia nu-i dorită
Ci singuri vrem ca să trăim.

Oare de ce nu se dorește
O umplere cu Duhul Sfânt
Și nici botezul nu mai este
La modă astăzi pe pământ?

Oare de ce când slujitorii
Vorbesc, din Cuvântul Sfânt
A noastre inimi sunt de piatră
Lipite tare de pământ?

Oare de ce uităm în viață
Căci tu ne-ai spus, sunteți ai mei
Și ne lăsăm purtați în viață
De temeri, frică , îndoieli?

Oare mai poți s-aduci ,o Tată
Și azi trezire între noi;
Când multe inimi împărțite
Trăiesc și sunt azi ,printre noi?

Eu știu o Tată ,ești izvorul
Ce azi nu seacă , ai promis.
Și te rugăm să-l faci să curgă
În inimile de aici.

Căci Tată, vrem să fim cu Tine
Aici și-acolo-n veșnici.
De-aceea aratăți azi iubirea
Și nu lăsa pe-ai Tăi copii.

Și azi să vină a ta trezire
Ce noi cu foc o așteptăm
Căci vrem lumina ta cea vie
Pe veci cu noi să o purtăm.

Aceasta ne este dorința
Și nu-ntrebăm cum o să faci
Că știm că ești atotputernic
Și ești prezent aici la sfat.

De-aceea, Duhul Tău să umple
Ale noastre vase de pământ
Și să trezească-n noi dorința
De-a te sluji pe-acest pământ.

Și predica , predicatorii
Cântarea , cântăreții toți
Să strige toți în gura mare
E-aici cu noi prezent Hristos.

Zaragoza, 23 iunie 2015
Ghiță Pop