Oare chiar ai uitat?

"Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona." (Matei 6:24)

Am crezut prieten, că Îl iubeşti pe Dumnezeu,
Ce fericit am fost, că te încrezi în Fiul Său
Şi m-am rugat adânc, să lupţi, pe cale să veghezi,
În orice-mprejurări, să nu te laşi şi să-L urmezi.

O, cât m-am bucurat, că am un frate credincios
Şi cât am lăudat, iubirea Domnului Cristos,
Ţi-a dat un dar sublim, să-l foloseşti spre slava Sa,
Curând tu ai uitat şi ai făcut doar voia ta.

Te-a mai primit odat, căci din iubire te-a chemat,
Nu a privit ce-ai fost, păcatul tău El l-a uitat,
Dar astăzi dragul meu, mă uit la tine şi-s mâhnit,
Te-ai lepădat de El şi ai ales un drum greşit.

Ai ancorat la ţărm, în străluciri de rău augur,
Prieten drag, te rog, în astă clipă te conjur,
Priveşte doar puţin, la viaţa ta de până-acum,
Unde ai fi ajuns, de nu-ţi ieşea Isus în drum?

Oare chiar ai uitat, de ziua sacră, de botez?
Totul a fost un moft? Unde s-a dus al vieţii crez?
Pe-a cerului drumeag, nimeni n-a spus că e uşor,
Dar nu privi în jos, priveşte-n sus spre Creator.

Am încercat subtil, să te trezesc din visul tău,
Chiar dacă alţii tac, eu nu pot fi un fariseu,
Să nu te amăgeşti, pune-ţi mândria pe altar,
Căci va veni o zi, ce ne va arde ca un jar.

De vrei să ai un sens, în astă lume nu uita,
Că cel ce a gustat, din harul Său, din slava Sa,
Nu poate-a se scuza, nimic nu este mai măreţ,
Ca mântuirea ta, un dar ce-n lume n-are preţ.

În străluciri lumeşti, poate te simţi apreciat,
Orgoliul ţi-e de-ajuns, vrei doar să fii aplaudat,
Ai vrut ca să alergi, pe drumul tău, când cu Isus,
Dar ai clacat curând, căci calea lumii te-a răpus.

Pe drumul către cer, nu este loc de compromis,
Cuvântul a rostit, cu glasul Său curat, concis,
„Copile, du-te-acum, păcatul Eu Ţi l-am iertat,
Dar nu privi-napoi, să nu te-ntorci de-unde-ai plecat!”

Am crezut prieten, că Îl iubeşti pe Dumnezeu,
Ce întristare simt, să văd că eşti un fariseu,
Azi spui că eşti creştin şi cânţi şi lauzi ne-ncetat,
Dar mâine eşti alt om, nu Îl iubeşti cu-adevărat.

Te rog să meditezi, la tot ce eşti, la tot ce spui,
Alege ce-o să faci, de te cobori sau de te sui,
Căci drumul către cer, e unul singur, nu uita,
Isus Cristos îţi dă, dar tot la fel îţi poate lua.

Renunţă azi te rog, la faimă şi la străluciri,
Ce experimentezi, sunt doar himere, năluciri,
Mai este doar puţin, curând Isus va reveni,
Cu El în veşnicii, nu vrei şi tu cândva să fii?

31/03 2012, Barcelona-Lucica Boltasu