Oameni şi vremuri

E vremea când aşa uşor se moare,
E vremea mult-temutelor căderi,
Când cel mai tare cade din picioare
Şi astăzi este mult mai rău ca ieri!

Pământu-ntreg vorbeşte-aceeaşi limbă
Şi pare-a urmări acelaşi scop;
Se schimbă legi, moravuri vechi se schimbă,
Ca-n lumea dinainte de potop!

Stăpânii nevăzuţi, pocnesc din bice,
Sinistre voci vorbesc la microfon;
Un zeu modern căutând să se ridice
Din casa dumnezeului Rimon!

Se pun condiţii tot mai nesărate
Relaţiei dintre pescar şi peşti:
"Fii temperat şi scurt, pe cât se poate
Şi optimist, când propovăduieşti!"

S-au rătăcit şi multe călăuze
Şi mulţi din cei ce merg în urma lor!
Ideile le sunt tot mai confuze
Şi ceaţa-i tot mai mare în popor!

Nepământescul sentiment de teamă
Tu crezi că-l ai. Dar te trezeşti cã nu-i!
Nici boii şi nici marea de aramă
Şi nici altarul nu-i la locul lui!

Lugubre arătări ne ies în cale
Cu chipuri, care nu s-au mai văzut;
Şi ne-am pornit necontrolat la vale,
Lipsiţi de coif, de pavăză şi scut!

Nenumăraţi "Samsoni", fără chemare,
Întunecaţi, legaţi, cu ochii scoşi,
Ei dau din gură, bat şi din picioare
Dar sunt penibili şi neputincioşi.

Din spatele amvoanelor de sticlă,
Sunt mulţi care răcnesc îngrozitor;
Iar alţii, nici nu ştiu ce vor să zică
Dar zic şi zic şi se căznesc de zor.

Avem acea tendinţă, ca-n vechime,
De-a face fiecare după plac.
Stricaţii-şi fac cărare prin mulţime,
Cum îşi făceau copiii lui Anac.

Cu mici şi mari, ne-am adunat în pieţe
Cu inimă şi gând de ucenic;
Iar cei ce trebuiau să ne înveţe
Nici nu mai cred, nici nu mai ştiu nimic.

Nu este vremea prevestită, oare,
- Când mulţi se cred şi buni şi patrioţi -
Popoare, nimicind alte popoare,
De parcă n-ar fi glie pentru toţi! ? ...

Sunt unii care turmele le fură
Apoi le pasc prin tufele de spini.
Ei folosesc versete din Scriptură
Dar, de credinţă, sunt complet străini.

Venit-a vremea rece şi cumplită,
Prin Duhul Sfânt descrisă-n Timotei!
Iar cei care credinţa o imită,
Ajung să fie vai şi-amar de ei!

S-au risipit cei tari, aleşi şi vrednici
A se lupta cu fiarele-n Efes.
Când, aroganţi, fricoşi şi şovăielnici
Sunt întâlniţi din ce în ce mai des.

Care-i nădejdea care ne rămâne
În acest trist şi greu şi ultim ceas?
- "Milostiveşte-Te, dar, şi de noi, Stăpâne,
Pe calea crucii-a face înc-un pas!"