O vreme-a nepăsării

Parcă se vede-o lume ce-n valuri se cufundă
Iar noi ce-am fost odată din valuri ridicaţi!
Noi ne vedem de treburi în lumea-ceasta moartă
De şi-i vedem pe unii că vor a fi salvaţi!

Ne preocupă viaţa şi tot ce ne oferă,
Muncim pe-acest pământ să adunăm mai mult
În timp ce-a lumii valuri pe mulţi îi adunară
Să-i ducă pân' la moarte de pe acest pământ!

Nu moartea cea din trup, ce trupul nimiceşte
Ci sufletul din om acela-i important,
Căci el trăieşte veşnic în cel ce se zmereşte
Şi-L caută pe Hristos pentru a fi salvat!

Dar noi doar de ruşine, nu ne deschidem gura,
Când trec pe lângă noi fiinţe rătăcite,
Noi nu le-arătăm drumul , cum ne-nvaţă Scriptura
Parcă nici nu ne pasă că fi-vor nimicite!

Vedem cum se cufundă tot mai adânc în val
Şi-apoi sub greutatea poverilor ce-apasă,
Coboară în adânc, neajungând la mal
Nu-i nimeni să le-arate din valuri cum să iasă!

Nu-i nimeni să-L prezinte pe Cel ce ia povoara
Pe Cel ce pân' la cruce s-a dus cu ani în urmă,
Ca eu şi tu o frate să pot primi iertarea
Căci cineva odată ne-a pus pe a Lui urmă!

Nu fiţi nepăsătorii de cei de lângă voi
Şi pentru ei Hristos, muri-ta pe Calvar
Aduceţi-i la Domnul să-mbrace haine noi
Şi-atuncea vor scăpa de lume şi de val,

Atuncea Domnul însuşi le va lua povoara
Şi se vor uşura scăpând uşor de val
Atunci în Domnul Iisus găsi-vor ei comoara
Fără poveri , putea-vor s-ajungă toţi la mal.
26.05.2011gl