O, Tată, către Tine strig

O, Tată, către Tine strig

Ologi și goi, descoperiți,
Săracii în credință,
Se bălăcesc-n al lumii vals,
Râzând de pocăință.

Ei toți se cred așa-ntelepți,
Puternici sunt în fire,
Batjocoresc, râd cu nesaț,
Când noi, biserica de pe pământ,
Te înălțăm, mărturisim în fața lor ca: Mire.

Atât sunt de nenorociți,
Isuse, fără Tine,
Încât mă-ntreb la rândul meu:
Cum am putut să stau cândva ca ei,
Departe de-adevăr și de Iubire?

Mă uit la ei și lăcrimez,
La gândul că ... odată,
Eram ca ei, nenorocit,
Fără de slava-Ți-naltă.

De-aceea când îi văd nepăsători,
Și-atât de''plini de sine''
Mi-aduc aminte de ... ruinile
Din car' m-ai scos pe mine.

...Și lacrimi, rugăciuni înalț,
O, Tată, către Tine;
Te rog fierbinte să nu-i lași,
Să îi scoți la Lumină.

15 februarie 2015
Sanda Tulics