O suflet obosit

Atunci cînd inima ţi-e frîntâ ,
Şi-al tâu suflet în tainâ îţi geme ,
In rugâciune îndreaptâ-ţi genunchiul,
Şi gura ta cu putere pe Dl.sâ-L cheme.
Puneţi acum ,în mişcare tu ochiul,
Spre Golgota .la Isus sâ priveascâ,
Iar gura ta ,cu foc sâ îţi cînte ,
Şi în pacea Lui ,inima sâ-ţi creascâ.

Atunci cînd inima ta iţi este frîntâ,
Şi ochiul tâu ţi-e greu şi ţi-e plîns,
Adunâ-ţi în grabâ ,acuma tu gîndul,
Şi priveşte cu drag ,spre ţara de sus.

O suflete obosit,deschide-ţi bine urechea,
Ca pe Domnul,la timp sâ-L auzi ,
Lasâ-i din plin a Lui iubire sâ te pâtrundâ ,
Prin a Lui susur ,şi-n tainâ în inimâ sâ-ţi curgâ.

Cînd sufletul ţi-e aşa de frînt,
Şi întreaga-i putere slâbeşte,
Ascultâ Scriptura şi a Lui Cuvint,
Câci doar El ,atuncea te-ntâreşte.

Tu sâ-i implineşti porunca,
Din inimâ,cu fiinţa ta şi pe deplin,
Numai aşa,la greu tu vei strâbate ,
Valurile vieţii ,şi cu a lui chin .

Atunci cînd inima ţi-e atît de frîntâ.
Şi lutul ei , e atît de bine-ntins ,
Cu dragoste ,primeşte-L pe Olarul,
Ca inima s-o modeleze ,aşa cum a promis.

Atunci , primi-va plâcuta-i formâ ,
În care EL roadele îţi va turna ,
Iar vasul tâu ,deplin şi ceşnic,
Numai iubirea Lui o va purta.

Atinge-te , Tu al nostru Tatâ sfînt,
De tot poporul tâu ,de pe pâmînt,
Sâ nu râmînâ nici o unghie râtâcitâ,
Nu lâsa din turma Ta,nici o oiţâ pierdutâ.

AMIN,AMIN,AMIN!