O să ne fie dor!

O să ne fie dor, chiar foarte dor odată
De tot ce până astăzi, cei mulți am neglijat
De frați, surori, de tineri, de timpu-n-părtășie
De slujbele în care, nu ne-am prea bucurat.

O să ne fie dor, de sora cea bătrână,
Ce totdeauna ea, cânta câte-o cântare
Nu avea voce, dar avea un har, aparte
Și fața ei era, atât de zâmbitoare.

O să ne fie dor, de-ndemnurile simple,
Ce nu le-am înțeles, nu le-am luat în seamă
Chiar unii se distrau și mai făceau și glume
Căci noi vedeam pe om, nu pe Acel ce cheamă.

O să ne fie dor, de rugăciune-aprinsă
Ce parcă deranja și ne schimbam chiar locul,
Și căutam cumva, ca să se stingă duhul
Și ocăram pe-acei, ce-n ei se vedea focul.

O să ne fie dor, de nopțile de veghe
Ce ne păreau cam lungi și cam plictisitoare,
Și tot priveam la ceas, nimic nu ne mișca
Și căutam motive, plecând din adunare.

O să ne fie dor, să dăruim din banii
Ce i-am iubit atâta, motive căutând,
Și când venea colecta, ce-nghesuială mare
La ușa către baie, vedeam pe frați fugind.

O să ne fie dor, să stăm la masa Sfântă
Fără să-avem pretenții, chiar certuri uneori,
Căci unii vrem pahar, iar alți păhărele
Și diavolul râzând, ne-a scos din adunări.

O să ne fie dor, ca să luăm ștergarul
Ce l-am lăsat de-o parte, din cauza mândriei,
Și unii chiar de ani, prin teorii și dogme
Sau separat de frați și chiar de părtășie.

O să ne fie dor, să fim toți laolaltă
Să nu ne mai certăm, pe scaune, amvoane,
Iar pentru mofturi, scopuri, s-a reușit dezastrul
Chiar frați de corp și neamuri, să se urască tare.

O să ne fie dor, atât de dor să credeți
Acum e doar semnalul, căci harul se va lua,
Voi cei răscumpărați, voi ce veți fi mireasă
Vă strângeți laolaltă, căci sună trâmbița!

Și vom pleca, Osana, vom părăsi pământul
Iar în văzduh, Osana, ne-om întâlni cu El,
Vă rog strigați cu toții: Osana, Maranata!
Pământ și lume, adio, noi vom pleca în Cer!