O pocăință așa de slabă...

O pocăință așa de slabă,
Se trăiește la ora actuală!
Așa de slabă pocăința a ajuns,
Căci nu se mai ține Biblia acum.

Mai demult nu era asa,
Era o altă pocăință atuncea,
Era o pocăință sfântă curată,
Cum îi place Domnului din slavă.

Era o pocăință de apreciat,
O pocăință cu adevărat!
Dar astăzi nu mai este asa,
Multe sau schimbat acuma.

Multe astăzi nu mai sunt cum erau odată,
Nu mai este pocăința ca altă dată,
Toate sau schimbat,
Trist unde s-a ajuns degrab'.

La o pocăință așa de slabă,
Cum niciodată parcă nu a fost în dată!
O Doamne unde s-a ajuns,
Dacă Cuvântul Tău nu s-a ținut.

Și parcă tot mai slabă,
Pocăința la ora actuală,
În loc să crească tot mereu,
Ea slăbește din greu.

Slabă pocăința a ajuns,
Și tot mai slabă este acum!
De ce aicia s-a ajuns,
Când mai demult nu era ca acum.

De ce s-a ajuns la așa ceva,
Când pocăința era altceva,
De ce s-a ajuns la o pocăință slabă,
Când cu adevărat era una reală.

De ce căci lumea a intervenit,
Și toate le-a zdrobit!
Lumea a intervenit în poporul lui Dumnezeu,
De aceia pocăința este slabă mereu.

Lumea prăpăd a făcut,
Și a stins pocăința care era mai demult,
De aceia suntem așa,
În starea aceasta acuma.

Cu toate căci Dumnezeu a vorbit,
Dar cine a avut urechi de auzit!
Cine a ascultat în inima sa,
La ce Domnul Isus ne vorbea.

Nimeni nu a ascultat,
Și lumea năvală a dat,
De aceia suntem așa,
În situația aceasta.

Dar ce este de făcut,
Să ajungem ca la început!
Ce este de făcut cu adevărat,
Să avem acea pocăință degrab '.

Este să scoatem lumea afară,
Chear din biserica noastră,
Și să ne întoarcem cu adevărat,
Către Domnul care ne-a salvat.

Este singura soluție care ne poate ajuta,
Să ieșim din starea aceasta!
Astfel nu v-om putea,
Să avem pocăința mai demult ca atuncea.

Asta trebuie făcut,
Dar cine ia seama acum,
Cine ascultă cu adevărat,
Ce Biblia ne-a învățat.

Noi știm căci trebuie să dăm lumea afară,
Dar nu facem nimic în dată!
Noi știm ce trebuie făcut,
Dar cine oare face acum.

Nimeni nu face așa ceva,
Căci ne place lumea acuma,
Cum să dăm lumea afară,
Când noi o iubim în dată.

Cum să dăm lumea la oparte,
Chear din biserica noastră de sub soare!
Cum să facem așa ceva,
Căci biserica va ajunge pustie acuma.

Frați nu v-or mai participa,
La biserică acuma,
Tineri nu v-or mai veni,
Și uite așa biserica se va isprăvi.

Atuncea să nu ne mai mirăm fiecare,
De ce o asemenea pocăință sub soare!
Dacă așa noi am vrut,
Asta am făcut.

Dacă noi am lăsat lumea în adunare,
Astea sunt acele rezultate,
Lumea biserica a distrus,
Cum vedem cu toți acum.

Dar oare mai există vreo speranță,
Pentru biserica lumească!
Se mai poate face ceva,
Pentru biserică acuma.

Da soluția este la Dumnezeu,
Ca să ascultăm de glasul Său,
Și să scoatem lumea afară,
Să nu o mai lăsăm niciodată.

Să ne sfințim cu adevărat,
Cum spune Cel Preaînalt!
Și lumea să nu o mai lăsăm niciodată,
În biserica actuală.

Asta trebuie făcut,
Ca să avem pocăința ca la început,
Asta trebuie în dată,
Făcut în biserica noastră.

Dacă așa v-om proceda,
Ferice va fi de noi acuma!
Dumnezeu va lucra,
Cu semne și minuni acuma.

Va veni la poporul Său,
Și îl va binecuvânta mereu,
Astfel nimic nu se va întâmpla,
Doar pagubă pentru noi acuma.

Este adevărat căci ușor nu va fi,
Ca lumea să o scoatem afară după Cuvântul din veșnicii!
Este adevărat căci la capre nu le place,
Și nici la cine are fire în adunare.

Este adevărat căci mulți v-or sări,
Alți v-or pleca și nu v-or mai veni,
Dar oare de cine să ascultăm mai mult,
De om sau de Domnul acum.

Dacă Domnul așa a spus,
Să scoatem lumea afară din biserică acum!
Chear dacă la capre nu le place,
Trebuie să facem lucrul acesta mai departe.

Aceasta este porunca lui Dumnezeu,
Și trebuie împlinită mereu,
Biserica Lui trebuie să fie curată,
Nu cu lumea amestecată.

Să aibă o pocăință reală,
Cum cere Domnul din slavă!
Să fie o biserică vie,
Nu una moartă într-o clădire zidită din cuie.

Trebuie să facem așa ceva,
Lumea să o dăm afară acuma,
Trebuie să ascultăm de Dumnezeu,
Și să ne întoarcem la Fiul Său.

Dacă tu ai avut urechi de auzit,
Fă ce trebuie făcut!
Și nu te speria căci mulți se v-or ridica,
Chear împotriva ta.

Căci nu uita prietenul meu,
Tu trebuie să asculți de Dumnezeu,
De aceia dacă ai avut urechi de auzit,
Fă ce trebuie pentru Cel iubit.

Amin