O minciună gogonată!

O minciună gogonată,
De mii de ani inventată,
Menită ca să înșele,
Mulți dau pe ea chiar avere,

Acesta minciună e dulce,
Pe mulți în eroare duce,
Ce trebuia sărbătorit,
De mult s-a înlocuit,


Plin de splendoare e bradul,
Ce ne fascinează gândul,
E încărcat de lumini,
Ghirlande și străluciri,

Mare cinste are acum,
Toți în jurul lui se pun,
Langa el sunt așezate,
Cadouri ce s încărcate,

De nimic nu se vorbește,
Doar lumea sărbătorește,
Și prin piețe e prezent,
Tot poporul e atent,

Forfotă mare, agitație,
Târgurile sunt fascinație,
Lucruri care fură ochii,
Și noi cumpărăm ca orbii,

Pregătiri atât de multe,
Chiar în locuri foarte culte,
Copiii trăiesc o minciună,
Dulce ca o prăjitură,

Scrisori se trimit la moșul,
Ștergem iute chiar și coșul,
Ca la noapte va veni,
Când cu toții vom dormi,

Și ne va lăsa cadouri,
Jucării, chiar bibelouri,
Apoi se va termina,
Așteptarea cea mai grea,

Când cu toții vom desface,
Și apoi ne vom preface,
Ca nu știm ce e-n cadou,
Și privim ca in tablou,

E nevoie de-o trezire,
Popor ce intri in adormire! !
Idolii ce sunt prin casă,
Ne fură mintea sănătoasă,

Nu e bradul, nu e moșul,
În lume a venit Hristosul,
Pe El să -l sărbătorim,
Și de azi să ne pocăim,

Obiceiuri tot păgâne,
Menite ca să amâne,
Cunoașterea lui Mesia,
Și ne fură bucuria,

Oare când vom învăța,
Să știm și noi Biblia,
Să nu trăim ca și lumea,
Și să ne dorim mântuirea?