O, mamă, - ce faci mamă?

O, mamă, - ce faci mamă
de ce dormi somnul greu?
- privește unde-i fiica
și unde-i fiul tău!
I-a-ncolăcit un șarpe,
i-a prins un duh vrăjmaș
- tu mamă, ce faci mamă
de ce nu lupți - ci-i lași?

O, mama mea cea bună
ia-ți fiii împreună
aici și-n cer pe veșnicii
cu-ai tăi iubiți să fii.

Ademeniri viclene
se-ntind spre fiica ta,
tu știi, dar ea nu știe,
de ce ți-o poți lăsa? ...
Noroaie și primejdii
atrag pe fiul tău,
tu vezi, - dar el nu vede,
- de ce-l lași celui rău?

O, mamă, ce faci mamă,
- tu zici că mergi spre cer,
dar fiii tăi nu-ți pasă
că merg la iad și pier?
tu mergi la rugăciune,
iar fiica ta-n ce loc?
de ce n-o duci cu tine,
de ce-o împingi în foc?

De mii de ori mai bine
era de nu-i aveai
decât avându-i mamă
să-i lași în iad și-n vai...
- Ce vei răspunde-odată
lui Dumnezeu de ei,
de ce nu lupți să-i mântui,
auzi, - de ce nu vrei?