O Lume de Minune …

O Lume de Minune …

O Lume de Minune, se-ndreaptă spre pieire!
Nu mai aflăm Dreptatea, nici Libertatea-n zbor!
Ne “chinuim” să-ajungem, din nou la învrăjbire,
La lucruri necurate, la omul vrăjitor,

La homosexualii frivoli, şi lesbiene,
La filmele de groază, la “ştirile de foc”,
La crime monstruoase, incendiile perene,
Ori la reclame hâde, venite la soroc,

Gonind Ȋnţelepciunea şi Zilele senine,
Ȋn groapa închistării şi-a gândului turbat!
Se-ncearcă revenirea-n orgiile meschine
Ce-au răvăşit odată Pământu-n lung şi-n lat,

Făcând din Omenire, un trib de joasă speţă,
Condus fără oprire de vreun tiran sordid,
Cu forţă uimitoare şi nume de “alteţă”,
Ori de fanatici aprigi, ce taie şi ucid,

Vârând în Mintea noastră, tot soiul de invenţii
Ce nu au legătură cu-un Adevăr Divin!
Se-ncearcă-o depărtare, cu groaznice intenţii,
De-un Dumnezeu al nostru, de Cultul pur Creştin,

De Bunătate, Milă, şi de Ajutorare,
Iscând în Om, dorinţa de-a strânge noi averi!
Suntem supuşi adesea, la semne de-ntrebare
Dacă Pământul merge de-acum spre nicăieri,

Ori dacă Omul simplu, e “invitat” să moară,
Prea rotunjind totalul de cinci miliarde “fix”!
Trăim acum coşmaruri, văzând a câta oară
Cum năzuinţa noastră-i distrusă dintr-un pix?

Ori suntem puşi agale, să mai “uităm” de Raiuri,
De Ȋngerii Iubirii şi tot ce e frumos?
Vedem cum Crezul nostru este lovit de maiuri,
Vedem cum Visul Vieţii se sfarmă odios,

Și-o nouă era neagră, ni se deschide-n cale,
Cu gândul de slăbire a Har-ului Divin!
Lăsa-vom toate-acestea să ne cuprindă-agale?
Sau vom păstra cu grijă, un nume de Creştin?