O întrebare ți se adresează

O întrebare ți se adresează:
Cum stai cu pocăința în a ta viață?
Cum stai cu iubirea pentru Dumnezeu,
Și dragostea pentru Fiul Său?

Poate este momentul cel mare,
Să cercetezi a ta stare!
Să vezi ce răspuns poți da,
La întrebarea din fața ta.

Nu este o intrebare prea grea,
Ca să nu poți da răspuns la ea,
Trebuie doar sinceritate din partea ta
Să poți să răspunzi la ea.

Gândește-te în inima ta,
Cum stai cu pocăința acuma?
Gândește-te și răspunde în dată,
La întrebarea care ți se adresează.

Dacă te-ai cercetat,
Îi poți răspunde Celui Preaînalt!
Cum stai cu pocăința ta,
În fața Celui ce va judeca lumea.

Dacă nu stai prea bine cu ea,
Roagă-te pentru credința ta,
Roagă-te ca Dumnezeu,
Să te îmbrace cu Duhul Său.

Să poți spune și tu cand ești întrebat,
Am o pocăință cu adevărat!
Și îl slujesc pe Dumnezeu,
Fiindcă l-am primit pe Fiul Său.

Ce mult Domnul se va bucura,
Dacă poți să dai răspunsul acesta
Ce mult îngeri se v-or bucura,
Tu ai credință cum cere Biblia.

Vezi ce răspuns poți să dai,
Înaintea Celui care stai!
Vezi cum răspunzi la întrebarea care ți se adresează:
Cum stai cu pocăința în a ta viață?

Fi sincer înaintea lui Dumnezeu,
El ori cum te știe dragul meu
Știe cât ești de pocăit,
Și cât de mult pe El l-ai slujit.

Poți să spui căci ești pocăit,
Dar de fapt tu ești... Vopsit!
Nu ai parfum de pocăință prietene dragă,
Ci parfum de lumea murdară.

Poate omul până la un punct îl poți înșela,
Pe Duhul Sfânt nici atâta!
Căci știe pocăința de zi cu zi,
Ce o duci spre veșnicii.

Să nu fi un om de fațadă,
Un pocăit... Fals în a ta viață!
Nu spune căci ești cu Dumnezeu,
Când tu iubești lumea prietenul meu.

Când inima ta este murdară,
Cu păcatul ce o înconjoară
Cum poți să spui așa ceva:
Căci tu mergi în cer acuma!

Omule dragă,
Trezește-te la o pocăință reală!
Dacă credința ta nu corespunde cu Cuvântul lui Dumnezeu,
Tu nu ești pocăit dragul meu.

Poți să strigi în gura mare:
Slujesc pe Domnul sub soare!
Tu singur te înșeli în inima ta,
Diavolul e stăpân pe viața ta.

Dacă ști Cuvântul lui Dumnezeu,
Crezi căci poți negocia dragul meu,
Să fi și cu lumea și cu Dumnezeu,
Dar la urmă... Vrei Raiul Său!

Tu ști căci Domnul a spus așa:
Nimic să nu scoți din cartea aceasta!
Și nici să adaugi la ce este scris,
Ca să fi mântuit.

De ce te abați de la Cuvântul Său,
Și un pic cu lumea și cu Dumnezeu!
Vezi căci nu o să fi mântuit,
Mai degrabă osândit.

Sfinții sunt toată plăcerea Sa,
A spus Domnul prin psalmist atuncea!
Tu ce sfânt ești prietenul meu,
Când cu lumea când cu Dumnezeu.

Asta numești tu pocăit,
Un pic cu lumea dar și sfințit
Cum crezi căci vei ridica capul odată,
La norul de martori ce te înconjoară?

Dumnezeu te vrea sfânt cu adevărat,
El a pus ceva în tine minunat!
A pus sfințenia Sa,
Ca tu să ai grijă de ea.

Trezește-te dacă ai rătăcit,
Întoarce-te ca să fi mântuit!
Nu fi un pocăit care se joacă cu Dumnezeu,
Ci fi un model ca Fiul Său.

Să se poată spună odată,
Sfânt a fost omul acesta în viață!
Fără pată a păzit în inima sa,
Toată porunca Mea.

Fi un model de urmat,
Nu fi unul de aruncat... Fals!
Fi cum a fost Isus,
Doar așa vei moșteni cerul de sus.

Amin