O inimă curată

De mii de ani suntem creștini şi tot vorbim despre Isus,
Dar ucenicii sunt puțini, căci jugul pare greu de dus.
El Evanghelia proclama şi mulți cuvântu-I ascultau,
Pe mulți bolnavi îi vindeca şi mulți pe urma Sa călcau.

Săraci în duh, ei, ucenicii, simțeau că fără Dumnezeu,
Ar fi purtat povara fricii și drumul ar fi fost mai greu.
Dar Domnul le-a fost ajutorul şi dependenți de Cel Preasfânt,
Făcut-au treaba pe ogorul, ce le-a fost dat pe-acest pământ.

Autosuficiența-n lume, încrederea în propriul eu,
Principiilor cerești se-opune, căci nu-s valori din Dumnezeu.
De faci ceva cu-a ta putere și nu te-ncrezi în El Shadai,
Să nu Te-aştepți la înfiere, căci moștenirea n-ai să ai!

Deschide-ți sufletul, oftează şi cugetul să-ți modelezi,
Căci Adonai se revelează, prin Duhu-ți spune să veghezi,
E mare har să poți a plânge! Nu pentru nedreptăți, nu, nu!
Ci pentru tot ce omul strânge, tot ce-am făcut și eu, și tu.

Tot ce se vede la lumină, apoi privind mult mai adânc,
Păcate sunt ce aduc vină, în orice om, chiar și în țânc,
Că-i lăcomie, furt, minciună, gânduri murdare, clevetiri,
Adamicul din om adună, pierzând atâtea fericiri...

Dar spiritul Celui ce Este, din dragoste a mijlocit,
Ca celui ce se pocăiește, să i se ierte ce-a greşit,
Noi să luptăm lupta cea bună, să învățăm să fim smeriți,
Blândețea fie-ne cunună, să fim de-a dreptul fericiți.

Setea după neprihănire şi foamea după Sfânt Cuvânt,
E semnul clar de convertire, un cuget nou și-un legământ,
Călăuzit de Duh de slavă, prin crez ai milă, ierți, iubești
Și vei căuta fără zăbavă, ca tot mai mult să te sfințești.

Când inima-i pură, curată, nu te acuză conștiința,
Tu nu mai ești ce-ai fost odată, căci Domnul ți-a atins ființa.
Ai renunțat la lucruri rele, la cele nefolositoare,
Ești ca un astru printre stele, lumină ești, dar ești și sare.

Nu compromite adevărul! Fă primul pas spre împăcare!
Domnul Isus lăsat-a cerul, ca să privim senini în zare.
Neprihănirea prin credință, ne-aduce pacea salvatoare,
Iar prin răbdare, biruință şi o nădejde viitoare.

Ferice de acela care, va suferi pân-la sfârșit,
Căci prigonirea va fi mare, dar prin Cristos am biruit,
Prin Duhul Sfânt avem izbândă, Isus e Domn și Împărat!
Gândul,...iertare sau osândă, precum în minte-ai adunat.

De ierți, poţi să slujești căci jarul, ce-n inimă îl porți mereu,
E dragostea ce-a pus Olarul, în noi prin însuși Fiul Său!
Fii plin de râvnă dar, răsplata, nu vom primi jos pe pământ,
Ci când vom întâlni pe Tata, vom ști ce-nseamnă să fii sfânt!

26/11/15, Barcelona-Lucica Boltasu