O haină albă

O haină albă Eu ți-am dat,
Și cu ea te-am îmbrăcat!
Am pus pe tine în dată
Cele mai frumoase podoabe de acasă.

O haină minunată ai primit,
Atunci când Eu te-am găsit,
Nu mi-a fost rușine de tine în dată,
Căci te-am îmbrăcat ca o nestemată.

Apoi te-am privit,
Și la tine m-am oprit!
Căci erai atât de frumos,
O fiul Meu glorios.

Cu haina îmbrăcată pe tine,
Arătai ca un mire,
Cerul întreg s-a bucurat,
Pentru tine cum te-am îmbrăcat.

Toți sau veselit,
Când la tine au privit!
Dând salvă lui Dumnezeu,
Pentru tine dragul meu.

Apoi și Eu te-am privit,
Și la tine m-am oprit,
Spunându-ți așa:
Ești liber poți pleca de acuma.

Păcatul tău a fost plătit,
Tu nu mai ești murdărit!
O haină nouă Eu ți-am dat,
Făcându-te fiu de Împărat.

Doar un lucru îți cer când vei pleca:
Ai grijă de haina ta,
Să nu o murdărești în dată,
În lumea aceasta stricată.

Acuma poți pleca,
Ești liber pentru totdeauna!
Dar adu-ți aminte ce ți-am făcut,
Și nu uita de haina ce pe tine am pus.

Apoi tu ai plecat,
Fericit cum ești îmbrăcat,
Mulțumindu-i lui Dumnezeu,
Pentru haina primită de la Fiul Său.

Mult te-ai bucurat,
Când ai văzut haina de Împărat!
Când ai văzut cum strălucește pe tine,
Te-ai bucurat în inimă și ști bine.

Plecând pe drumul tău în viață,
Fericit cu ce ai primit odată,
Multe în jurul tău sau abătut,
De când Domnul acele cuvinte ți-a spus.

Trecând timpul peste viața ta,
Ai mai greșit pe calea Sa!
Câte o mică pată pe haină s-a pus,
Și te-ai dus mai departe pe drum.

Când mai grav ai păcătuit,
Repede ți-ai amintit,
De haina ce Domnul ți-a dat,
O haină albă să fi îmbrăcat.

Repede te-ai dus,
La Domnul și ai spus:
O iartă vina mea,
Și șterge pata acuma.

Și Domnul te-a primit,
La tine a privit!
Și cu vocea Lui ți-a spus așa:
Du-te și nu mai păcatui de acuma.

Păcatul ți l-am uitat,
Tu ești de El curățat,
Dar ține minte și nu uita,
Să nu mai păcătuiești de acuma.

Iar tu fiind voios,
Ai plecat glorios!
Căci Isus te-a iertat,
Și păcatul l-a spălat.

Voios ai pășit în dată,
Pe a ta cale din viață,
Fiind plin de bucurie,
Căci Domnul a spălat pata de pe tine.

Dar după un timp care a trecut,
Vine Domnul cum a spus!
Să vadă din nou haina de pe tine,
Cu care te-a îmbrăcat mai înainte.

Domnul Isus în viața ta a venit,
Și te cheamă grăbit:
O Fiul Meu vino în dată,
Căci te chemă să vi la masă.

Tu atuncea bucuros,
Auzind glasul lui Hristos!
Te grăbești pe calea ta,
Să ajungi la masă acuma.

Grăbit tu ai pornit,
Spre Domnul cel iubit,
Și mare e mirarea ta,
Când mii și mii sunt în haine albe în fața ta.

La masa cea bogată,
Unde toți sau adunat odată!
Cu haine toate strălucite,
Gata pentru Sfântul Mire.

Acolo ai ajuns,
Și într-e oaspeți te-ai pus,
Dar iată căci Isus nu a venit,
Când toate sau gătit.

Mulțimea se bucură în dată,
În sfârșit masa de acasă!
Dar parcă totuși lipsește ceva,
Isus nu a venit acuma.

Și cum fiecare s-a pregătit,
Deodată o ușă s-a deschis,
Marele Împărat a venit,
Să își vadă oaspeți pregătiți.

Pe toți i-a binecuvântat,
Și mult sau bucurat!
Mii și mii stau înaintea Sa,
Gata să înceapă nunta.

Dar cum Isus privește în dată,
Peste mulțimea aflată,
Iată căci privirea Lui s-a oprit,
La un oapsete și l-a privit.

Atuncea toți s-au întrebat:
La cine privește Domnul cu drag?
Și întorcând privirea fiecare,
Vede cum Isus privește la tine în zare.

Atunci toți la o parte sau dat,
Când Isus a chemat,
Pe persoana respectivă,
Ca în față să vină.

Dar mare e surprinderea ta,
Chear tu ești persoana aceia!
Pe care Isus a chemat,
Să vină în față să iese odat'.

Tu când ai auzit,
Repede ai ieșit,
Spre Domnul tău care te-a chemat,
Să vi în față cu drag.

Mulțimea te privește în dată,
Cum mergi spre Domnul în față!
Și când acolo ai ajuns,
Ace-i ochii ca para focului te-au pătruns.

Spunându-ți așa:
Prietene tu cum ai intrat aicia?
Cum tu la o nuntă ai venit,
Când nu ești pregătit.

Mare este mirarea ta,
Când auzi cuvintele acestea!
Rămâi mut în fața Sa,
Când auzi cuvintele acestea.

Dar Domnul în dată a continuat:
Eu atunci când te-am chemat,
O haină nouă ți-am dat,
Și cu ea te-am îmbrăcat.

Ți-am poruncit în dată,
Să ai grijă de ea în a ta viață!
Și acum tu ce ai făcut,
De unde petele mici pe ea sau pus?

Odată tu m-ai rugat,
De o pată mare te-am iertat,
Dar cu cele mici ce ai făcut,
De ce nu m-ai rugat să ți le șterg cum Eu am vrut?

Aceste cuvinte te-au înmărmurit,
Căci doar acum ți-ai amintit!
De petele mici de pe haina ta,
De care ai uitat cândva.

Ai vrea să mai spui ceva,
Dar glas nu mai e în mintea ta,
Și din nou la Isus tu privești în dată,
Să vezi ce spune cu vocea Lui duioasă.

Împăratul spre tine a privit,
Și la slujitori a poruncit:
Luați-l și aruncați-l afară,
Unde plânsul și scrâșnirea dinților îl așteaptă.

A știut să se pregătească,
Dar haina lui e murdară!
Luați-l din fața Mea,
Căci nu va sta la masa Mea.

Atuncea tu fiind încremenit,
De sentința ce ai auzit,
Vezi cum apare lângă tine,
Doi îngeri să te scoată din Împărăție.

Ei te-au luat,
Și afară te-au aruncat,
Pentru o veșnicie întreagă,
Căci nu ai avut haina curată.

Acuma scena aceasta nu s-a împlinit,
Domnul Isus încă nu a venit!
Timp El ți-a mai dat,
Să fi alb cu adevărat.

Să ai haina curată,
Când vei merge acasă,
Cercetează-te prietene dragă,
Căci nunta e gata să înceapă.

Amin