O, dragul Meu popor!

Dumnezeu îți pune-n față
Binecuvântarea și blestemul.
Ce vei alege?
Raiul sau infernul?

Cântărește bine, omule drag!
Domnul Se lasă descoperit
Unui popor ce încă nu L-a căutat,
Unei oștiri ce nu L-a dorit.

Nu ÎI întoarce spatele
Eternului Creator!
Către tine astăzi strigă: , , Fiule, de tine Mi-e dor!

Cât ai de gând doar să mimezi
Credința, pe toți înșelând,
Când tu de fapt, nu crezi?
Cât Mă mai lași plângând?

Eu pentru tine am suferit.
Să nu crezi că mi-a fost ușor!
Pentru tine pe cruce am murit,
Dar am făcut-o cu drag, cu dor.

Am sperat că atunci vei înțelege,
Că vei părăsi căile lumești,
Dar inima ta, mai rău se împietrește
Și cât mai departe de Mine alergi.

Mă doare pentru tine, drag popor.
Te lași păcălit de atâtea minciuni. .
Și, în loc să vezi Adevăratul Salvator,
Alergi la oameni și deșertăciuni.

Nu țigările te vor ajuta,
Nu alcoolul te va elibera,
Nu imoralitatea te va sătura,
Ci Eu, Unicul Mesia!

Aștept în prag, o, drag popor.
Mâna încă nu Mi-a obosit.
La ușa ta am decis să Mă cobor,
Deși am impresia că degeaba am venit.

Ți-am arătat minuni mărețe.
Nu din noroc ai un Locaș,
Ci Eu am trimis mâinile ca să lucreze
Și totuși, de Mine tu te lași.

Ce-aș mai fi putut, draga Mea vie,
Să îți fac și n-am făcut?
Mi-am ținut bucuriile doar pentru Mine?
Nu cumva jumate cu tine le-am făcut?

M-am ascuns când tu M-ai căutat?
M-am făcut că nu aud când M-ai strigat?
Am renunțat la tine când legământul iar l-ai sfărâmat?
Nu cumva am stat cu tine, sufletul nu ți l-am înviorat?

De ce nu vrei să mai stăm împreună?
Cuvântul Meu. . nu îl mai citești?
Odinioară, studiai și cereai înțelepciune
Acum. . mai mult te rătăcești.

Nu uita că eu te vreau în clocot după Mine!
Dacă nu, Îmi pare rău,
Dar nu ești vrednic de a Mea Împărăție,
Ci focul va fi locul tău.

Îmi pare rău, al Meu popor,
Poate. . nu am fost de-ajuns.
Și totuși, tot ce-aveam ți-am dat și ție.
Fiul Meu chiar, a murit acolo sus.

Crucea nu I-a fost ușoară,
Dar durerea nu L-a interesat.
Știa doar că. . pe tine n-are să te mai doară
Și povara până la capăt ți-a purtat.

Îmi pare rău, scumpa Mea vie,
Că n-ai fost nicicând mulțumită.
Am vrut doar să stai cu Mine,
Să mă cunoști, tu, a Mea fiică!

Dar, poate Cuvântul Meu te-a obosit. .
De asta s-a pus și praful
Pe Biblie, și n-ai mai deschis-o
Și n-am mai putut a-ți trece pragul.

Deși tu încă nu Mă vrei,
Nu uita că sunt cu tine.
Și voi lăsa 99 din mieii Mei
Dacă vei veni înapoi la Mine!

Știu că în lume este greu
Și dacă plângi, nu te condamn.
Dar rezistă! Biruință îți dau Eu.
În mâna Mea te port mereu.

Acesta este-al Meu jurământ:
Că nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.
Nu Mă voi întoarce de la tine nicicând,
Un loc la masă de-Mi vei pregăti.

Până când lumea se va sfârși,
Voi sta să bat la ușa ta cu dor,
Ca, în cea din urmă zi, să te iau cu Mine-n nor,
O, dragul Meu, și scump, popor!"