O ce mult, ce mult ne-am îndepărtat

Ce mult ne-am îndepărtat,
De Cel ce ne-a salvat!
De Fiul lui Dumnezeu,
Care a murit în locul meu și al tău.

Poporul nu te mai recunoaște,
Și se complace în păcate,
Mult s-a îndepărtat,
De Tine care l-ai salvat.

Lumea a intervenit,
Și totul în popor a cuprins!
Nu se mai cunoaște nici un pic,
Poporul Tău care trebuia să fie sfânt cum ai dorit.

Doamne Tu poți face ceva,
Și intrevin-o acuma,
Căci poporul se duce în continuare,
Spre calea de duce la pierzare.

Vezi căci putere nu mai are nici un pic,
Nu poate înainta cum Tu ai dorit!
Adu-ți aminte de poporul Tău,
Și fă ceva căci ești Dumnezeu.

De multe ori Tu ai vorbit,
Și poporul te-a ocolit,
Nu a ascultat Cuvântul Tău,
Ce l-ai spus Tu Dumnezeu.

O Doamne nu ne lăsa,
Vino Tu la noi acuma!
Ridică Tu poporul Tău,
Căci astfel pierim în iadul greu.

Și totuși Tu ai spus așa:
Cine este sfânt să facă voia Ta,
Să nu se îndepărteze de Fiul Tău,
Și să asculte de Cuvânt mereu.

Dar parcă nimeni nu mai ascultă nici un pic,
De Cel ce ne-a vorbit!
O Doamne fă ceva,
Până nu pierim cu totul acuma.

Și ne mai mirăm fiecare,
De ce e păcatul atât de mare,
De ce nu se ridică biserica din amorțeală,
Căci parcă e una înghețată.

Parcă am ajuns niște oase uscate,
Într-o vale părăsită mai departe!
Fără putere de la Duhul Tău,
Așa am ajuns Domnul meu.

Să nu ne mirăm de ce poporul suferă așa,
E din cauza păcatului acuma,
Căci nu am ascultat la ce a spus Dumnezeu,
Și i-am întors spatele mereu.

Astăzi suntem în cea mai jalnică stare,
Cu o pocăință ieftină pe la spate!
Am ajuns să vindem sfințenia degrabă,
Pe lucruri care ne înconjoară.

Căci ce era odată păcat,
Astăzi se practică neîncetat,
Dacă biserica cu păcatul se lupta,
Astăzi l-a acceptat în mijlocul ei acuma.

Multe compromisuri a acceptat,
Și de Dumnezeu a uitat!
Căci ce era odată păcat,
Biserica acuma a acceptat.

Am vândut pe Domnul degrabă,
Căci eram mai bună lumea ce ne înconjoară,
Cu toate căci Dumnezeu ne-a avertizat,
Noi nu am ascultat și de El ne-am îndepărtat.

Compromisul la ori ce pas se întâlnește,
Și poporul îl slăvește!
Oare așa trebuie să fie degrabă,
Ca poporul să mănânce iarbă moartă?

Nu trebuie ca poporul să fie sfânt,
Cum spune Cel de sus,
Nu trebuie ca fiecare degrabă,
Să nu accepte compromisuri în a lui viață.

Și dacă este așa,
De ce am făcut-o acuma!
De ce ne-am îndepărtat atât de tare,
De Cel de ne-a dat salvare.

De ce dacă El a spus degrabă,
Căci oile Lui ascultă glasul din slavă,
Și parcă nu ascultăm ce a spus,
De ce nu suntem oile Lui acum?

Dar oare cât v-om mai sta așa,
Să iubim păcatul acuma!
Oare nu este timpul să căutăm pe Dumnezeu,
Cum spune Cuvântul Său?

Nu e timpul să ne sfâșiem inimile degrabă,
Și să ne întoarcem la Cel din slavă,
La Dumnezeul nostru care ne-a salvat,
Oare atât de împietriți am ajuns degrab'?

De ce în starea aceasta am ajuns,
Oare așa a vrut Cel de sus?
Dacă nu e așa,
Noi ce căutăm în starea aceasta?

De ce nu ne trezim odată,
Să ne întoarcem acasă!
De ce mai stăm în păcat în continuare,
Și nu căutăm pe Cel din zare.

Rezultatul cred căci se vede degrabă,
Biserica parcă este moartă,
Nu mai are putere în rugăciune,
Și nici în cântare să cânte.

Numai este putere în Cuvânt,
Și totul e mecanic în vânt!
Totul se face fără Duhul lui Dumnezeu,
Totul e mecanic ce se face în Templul Său.

Să nu ne mirăm de ce aicia am ajuns,
Și nu mai vedem nici o minune din partea Celui de sus,
Vinovat sunt tu și eu pocăitul dragă,
Căci am vândut pe Domnul pe lucrurile de afară.

Am vândut Duhul lui Dumnezeu,
Pe lumea din jurul meu și al tău!
Privește doar un biserica Ta,
Să vezi câte daruri sunt în ea.

Da suntem vinovați față de Cel de sus,
Căci nu am ascultat de a Lui Cuvânt,
Acum mai mult ca niciodată,
Haide-ți să ne întoarcem la Cel din slavă.

Să ne recunoaștem înaintea Sa,
Căci am păcatuit acuma!
Căci ne-am îndepărtat degrabă,
De Cel ce ne-a salvat odată.

Să ne întoarcem cât mai curând,
La Cel ce va veni pe nori în văzduh,
Căci cine știe dacă nu se va îndura,
Și iertare v-om primi acuma...

Amin