O, apostolii-mbuibării

O, apostolii-mbuibării
adormiți în perne moi,
cât e-ntinsul depărtării
de la voi și pân-la noi.

Voi căutați a lumii slavă
noi răsplata cea de Sus,
voi a patimii otravă,
noi paharul lui Isus.

Voi cu ranguri, cu avere
și cu slavă și cu bani,
noi umili fără putere,
cei de jos și cei sărmani.

Voi vestind a voastră carte,
noi vestind Cuvântul Sfânt,
voi de laude-având parte
noi de cruci și de mormânt.

Voi cinstiți și cu renume,
noi huliți pentru Hristos,
voi mereu 'nălțați de lume,
noi mereu trântiți pe jos.

Voi vă desfătați în bine,
vă-mbuibați între plăceri,
noi zdrobiți printre suspine,
ducem sute de poveri.

Vouă toți vă sunt prieteni,
nouă toți vrăjmași fiind,
voi primind aici răsplata,
noi spre Cer nădăjduind.

Știm că ne urâți, dar iată
nu mai este mult și-apoi,
noi pe veșnicia toată
vom fi despărțiți de voi!