Nu zăbovi

O fiul Meu iubit de mine,
De-atâta vreme eu te chem,
Din valea plină cu suspine,
Te chem din moarte și blestem.

Eu te-am dorit de-atâta vreme,
Să stau cu tine-n părtășie,
Să-ți dau un sfat, să-ți spun o vorbă,
Și să-ți vorbesc cu duioșie.

Te-am așteptat în miez de noapte,
Te-am îndemnat și-n zori de zi,
Tu însă înșelat de șoapte,
Mi-ai spus că mâine-mi vei vorbi.

Ai amânat de azi pe mâine,
Ai spus că încă nu ai când,
Iar Eu în doruri și suspine,
Am stat la ușa ta plângând.

Am tot sperat ca s-o deschizi,
Măcar în ceasul cel târziu,
Să-ți spun ca Te iubesc mereu,
Precum un tată pe-al sau fiu.

Topit de doruri după tine,
Am așteptat și am dorit,
Să vii în grabă către Mine,
Ca să te simți mai fericit.

Am stat la poarta ta-ncuiata,
Și am dorit sa te privesc,
Să fiu cu tine înc'odata,
Și inc'odata să-ți zambesc.

Cuvântul meu e viu și-acuma,
Și nu se va schimba deloc,
Eu vreau sa știi ca-ntotdeauna,
Eu te aștept și stau pe loc.

Eu stau și gata sunt demult-
Ca să ascult durerea ta,
Să te-ntaresc sa te ridic,
Și sa îți dau din pacea Mea.

Vreau mană proaspătă să-ți dau,
Și apa vie sa revărs,
Cu tine înc'odat sa stau,
Și sa ajut la al tău mers.

Eu pentru tine am murit,
Eu pentru tine am răbdat,
Eu pentru tine am pătimit,
Ca tu sa fii un rob salvat.

Aș vrea să înțelegi a mea iubire,
Și dragostea de nepătruns,
Caci pentru-ntreaga omenire,
În coastă Eu am fost străpuns.

A curs și pentru tine sânge,
Și pentru tine trupul meu s-a frânt,
Eu am murit să-ți dau viață,
Iar tu să crezi al Meu cuvânt.

Eu Te iubesc și înc'odat
Îți spun sa vii, nu zăbovi,
Deci vino azi nu amâna,
Căci poate-i ultima ta zi.