Nu vreau un creștinism precar

N-am intrat și n-o să intru
într-un creștinism precar
Unde se accentuează
numai legea, fără har
N-o să merg, nicicând, acolo
unde-s vorbitori prezenți
Dar în cele scripturale
vai, o, vai nu-s competenți.

Nu pot fi adept ideii
de a ajusta Scriptura
Ea îmi e încredințarea
și lumina și măsura
Nu pot accepta concepte
străine de Legământ
Nu pot ataca principii
care vin din Duhul Sfânt.

Să-mi trimită milioane,
miliarde de mi-ar da
Cu făcliile străine
sufletu-mi nu vrea să stea
Crezu-mi s-a format în lupta
cu demonicele forțe
De aceea ‘nalț spre Slavă
steaguri, rugăciuni și torțe.

Să ader la vreo grupare
unde Duhul nu se-arată?
Declar astăzi răspicat
niciodată! niciodată!
Voi rămâne la altarul
unde e cântare, plâns
Unde de emoții sfinte,
pasiune sunt cuprins.

N-am intrat și n-o să intru
într-un creștinism modern
Unde se încorporează
legi cu sursa în extern
Merg cu drag în Adunarea
unde numele ”Isus”
Este pronunțat frecvent
și-Adevărul este spus.

N-aș putea amesteca
adevărul cu minciuna
Nu renunț la Testamente,
nu vreau să îmi pierd cununa
Am respins și voi respinge
sfatul cărții seculare
Doar Volumul cel ceresc
îmi trimite perle rare.

Unii-au introdus religii
cu o nouă-nvățătură
Și s-au atașat puternic
de-a pământului cultură
Ce se-ntâmplă? Ce se-ntâmplă?
se-mplinește ce-a fost scris?
Cum se pot îndepărta,
atâția, de Paradis?

Vremurile-s tot mai rele,
creștinismul a slăbit
Merg pe cale spre Liman
cu-al meu Mire preaiubit
Lui Îi dau a mea ființă.
Lui Îi dau al meu destin
La ce mă povățuiește
spun convins amin! amin!

În doctrină nu pun zgură,
nici lozinci din vreun ziar
Vreau să stau în Legământul
ce m-a scos dintr-un coșmar
Sunt al Fiului – știu bine,
numai Lui Îi dau onor
El mi-a dat încredințarea
că-s prin lume călător.

N-am intrat și n-o să intru
în vorbire fără rost
Stau, convins, în părtășia
care mi-e și adăpost
Chiar s-aducă viitorul
timpuri mai apăsătoare
Pot să simt de-aici din vale
nesfârșita Sărbătoare.


George Cornici/ Oct 2020