Nu vă suiți pe scaunul celor zeflemitori!

E vremea de pe urmă, iubiți frați și surori
De-aceea se ridică mulți batjocoritori
Să pângărească Templul și-a Domnului lucrare,
Poporul să-l dezbine, pe toți, cu mic, cu mare!
Dezbină și domnește, a răului deviză
E tot mai apreciată, cu tot mai multă priză.
E ca o mică vulpe ce intră prin biserici
Să colecteze gafe de la cântări și predici.
Și după ce își umple bocceaua ei cu resturi,
Afară se strecoară cu dubioase treburi.
Se-ndreaptă către casă degrab', să pregătească
Lucruri care pe Domnul să Îl batjocorească!
Și în online, cu ură, pe site-uri le strecoară,
Râzând cu satisfacție de sumbra ei ispravă.
Și mulți, ce mulți consumă aceste prăjituri
Atât de-nveninate, străine de Scripturi...
Batjocurile grele atrag vizualizări,
Stârnesc râsul și blama dar și multe ocări
Ce Îi sunt adresate chiar Tatălui ceresc
Și celor ce cu râvnă pe Domnul Îl slujesc!
Cum le va fi răsplata acestor hulitori
Ce își bat joc de Domnul, de ai Săi slujitori?
Răspunsul e: gheena, cu cei nelegiuți
Și nicidecum în ceruri, în rândul celor sfinți!
De-aceea, vi se cere iubiți surori și frați
Ca răul lor exemplu defel să nu-l urmați!
Nu vă-ntinați privirea cu lucrurile lor,
Nu vă suiți pe scaunul celor zeflemitori!
Nu râdeți laolalată cu cei nelegiuiți,
Nu vă pierdeți cununa și hainele de sfinți!
Căci doar o mică ciorbă de linte ar putea
De cer să vă despartă, dacă nu ați veghea!
Și doar o mică vulpe ce se strecoară-n vie,
Aduce vulpi mai multe și toate fac urgie.
De ce oare să fie lăsate-n voia lor
Ca pagubă să facă din noapte până-n zori?
Stăpânul viei noastre nu poate fi cel rău,
Ci Tatăl ce ne face vrednici prin Fiul Său!
Cine cu El nu strânge viața-și risipește
Dar cine e cu Domnul, în ceruri își zidește!
Vreți voi să stați la masa de nuntă, în splendori?
Nu vă suiți pe scaunul celor zeflemitori!