Nu va mai fi nicio Răpire!

Că Domnu-i gata să revină
Se mai gândește cineva? . .
Mai caută cineva lumină
Să aibă în candela sa? . .
Mai sunt creștini care în noapte
Stau gata cu ulei în vas,
Simțind că El e-atât de-aproape
Și că doar clipe-au mai ramas?
Mai sunt surori, frați, ce-n credință
Rămas-au tare ancorați?
Mai sunt, dar doar o rămășiță,
Puțini vor fi la cer luați! . .
Căci unii, căldicei și lacomi,
Nedreptățind pe frații lor,
În goana lor, orbiți de Diavol,
O pradă sunt pentru Șeol! ...
Iar alții strigă sus și tare
Că nu va fi nicio Răpire:
Chiar dacă merg la adunare
Eu sunt conduși mai mult de fire!
Și prin epistole răzlețe
Cu rătăciri fără măsură,
Se pun pe alții să-i învețe
Lucruri străine de Scriptură. .
Însă, curând, la miezul nopții
Deviza lor se va schimba,
Când sus, în cer, zăvorul porții
Pus între ei și sfinți va sta!
Va fi ajunsă-n cer Mireasa
Chemată de Hristos pe nori,
Și sus va fi servită masa,
La nunta cu veșnice flori!
Și-atunci toți cei rămași în vale
Vor spune cu mare mâhnire,
În bocete de plâns și jale:
-Nu va mai fi nicio Răpire! . .
Oh, vai de noi, acuma credem!
Dar, la ce bun? ... E prea târziu! ...
Am semănat și-acum culegem
Neghina pusă în pustiu! . .
Nu va mai fi nicio Răpire!
A fost. . dar noi n-am fost luați,
Căci de profeți falși, plini de fire,
Am fost mințiți și înșelați!
Și-am înșelat la rândul nostru
Și noi pe mulți alți bieți creștini
Ce-acum plătesc precum noi costul:
Serbarea Mirelui divin! ...
*
Astfel își vor striga durerea
Creștinii pe pământ lăsați,
Pace n-avea-vor nicăierea
Și nu vor mai fi mângâiați!
Căci în același timp în care
Mireasa va zbura spre nori
Zbura-va pentru veci spre Soare
Și Sfântul Duh mângâietor!
Și ce vor zice-atunci profeții
înșelători, în acel ceas? ...
Cum s-or putea scuza cu bieții
creștini ce-n lume au rămas? ...
Va fi o noapte-ntunecată
Când se va spune: PREA TÂRZIU!
Căci va aduce-n lumea toată
Coșmar și-o stare de pustiu! ...
Nu-i mai ușor să cauți Scriptura,
acum, cât încă mai e Har?
Să lepezi alte cărți și ura,
cărările către amar?
Nu-i mai ușor să lași profeții
falși ce trăiesc sau sunt apuși
Și doar spre Steaua dimineții
Tu să privești, doar spre Isus?
Lasă ambiții și convingeri
Ce jos, în urmă, te-ar lăsa!
Lasă străinile deprinderi,
Fă doar ce spune Biblia!
Leapădă foamea de avere,
Te pocăiește ca Zacheu,
Ca să primești în duh putere
Și Har din bunul Dumnezeu!
Dacă pe frații tăi vreodată
Cumva tu i-ai nedreptățit
Le-ntoarce ce le-ai luat de-ndată,
De vrei la cer să fi răpit!
Nu îți juca zborul la zaruri,
Nu îți juca albul veșmânt
Pe ciorbe pline de amaruri
Căci poți rămâne pe Pământ!
Ci, dimpotrivă, te sfințește,
Numai după Cuvântul Său!
De-nșelăciune te ferește,
De tot ce ți se pare rău!
Ca-n clipa când Mirele vine
Să te găsească pregătit
Și să te 'nalți și tu spre Sine
Cu toți cei care L-au slujit!
"Nu va mai fi nicio Răpire! ... "
Sau "Aleluia, a venit!"
Pe prima, oare, cu mâhnire
Tu o vei spune, prăbușit? ...
Sau pe a doua-n haine sfinte
În zborul spre cerescul Mire?
De-o vrei pe-a doua, ia aminte:
Te pregătește de Răpire!