Nu se vinde moștenirea!

Pentru ce vă scoateţi la vânzare,
Moştenirea sfântă, oameni buni?
Nu vă vindeţi pe parale chioare
Tot ce-aveţi mai scump de la străbuni!

Nu se vinde pe un blid de linte
Nici pe tone de argint bătut,
Numele din Cartea vieţii sfinte
Şi nici dreptul de întâi-născut.

Nu se vinde firul de mătase
Ce ne leagă în mănunchi de har;
Nici opincile acelea roase
Pe cărarea sfântului hotar.

N-aruncaţi pe piaţă Legământul,
Chiar dacă e criză şi e greu;
E mai scumpă decât tot pământul
Sfânta-vă credinţă-n Dumnezeu.

N-aruncaţi în vânt şi în risipă
Candela iubirii la gunoi,
Nu vă vindeţi Cerul într-o clipă,
Când ispita vine peste voi.

Licitaţiile lumii strigă
Să ne vindem vatra cu tăciuni,
Să scăpăm de praz şi mămăligă,
De Scriptură şi de rugăciuni.

Ne promit scârboasa lor comoară:
Treizeci de arginţi, ca altădat';
Ne oferă viaţă mai uşoară,
Şi un alt Hristos modernizat.

Dar nu vindem ce e sfânt şi veşnic
Nicăieri în lume, şi nicicând!
Nu se vând luminile din sfeşnic,
Şi nici stropii Sângelui preasfânt!

Fraţii mei, nu vindeţi moştenirea
Din Scriptura ce-a ajuns la noi;
Căci în ea e viaţa, nemurirea,
Şi nădejdea veacului de-apoi!