Nu poți sluji la doi stăpâni

Nu poți sluji la doi stăpâni,
Nu poți să te împarți la doi,
Nu poți fi floare între spini,
Nici miel în haitele de câini,
Nu poți să fii şi pace și război.

Nu poți să bei-n același timp
Din două sau chiar trei izvoare,
Nu poți trăi același anotimp,
Nu poți fi ieftin dar și scump,
Nici miere de albini cu sare.

Nu poți să mergi pe două căi
Căci au direcții diferite,
Nu poți fi prieten cu cei răi
Și nici tovarăș pentru farisei,
Nici trist în zile fericite.

Nu poți fi răsărit și apus,
Nici început și nici sfârșit,
N-ai cum să fii și jos și sus,
Victorios dar și răpus
‘N același timp, frate iubit.

Nu poți să fii curat-murdar,
Nici alb și negru la un loc,
Nu poți să fii dulce-amar,
Nici jar pe-un uriaș ghețar
Și nici pe fundul mării foc.

Nu poți iubi ce-i necurat
Și vrednic de disprețuit,
Căci ce-i frumos și nepătat
Întotdeauna-i separat
Și de prăpăstii, despărțit.

Nu poți fi ateu dar și creștin
Cum ziua nu poate fi noapte,
Nici când ești gol să suni a plin,
Nici să zâmbești când scuipi venin,
Așa o lege-i peste poate.

Un singur drum poți să alegi,
Un Domn și-o unică credință,
Aceasta dacă înțelegi
Și nu comiți fărădelegi,
Deții a cerului știință.