Nu ne lăsa!

O, Doamne nu ne lăsa,
Să intervină lumea în noi acuma!
Recunoaștem înaintea Ta,
Căci lumea ne-a cuprins aproape pe toți în ea.

Recunoaștem căci mult ne-am îndepărtat,
De Tine Cel care ne-ai salvat,
O, lumea este aproape în fiecare,
Care te urmează sub soare.

Doamne nu ne lăsa,
Numai Tu mai poți face ceva!
Uite unde a ajuns poporul Tău,
Într-o lume afundat la greu.

Nu se mai deosebește nici un pic,
De lumea care l-a cuprins,
Poporul Tău tot mai mult s-a stricat,
O, Doamne Tu vezi cu adevărat.

Dacă Tu vei interveni,
Vei salva poporul pentru veșnicii!
Vei salva o rămășiță aleasă,
Una care încă te mai cheamă.

Dumnezeule mare,
Întinde mâna salvatoare,
Doamne fă Tu ceva,
Cu poporul acesta.

Nu te mai ascultă nici un pic,
Parcă poporul Tău a înebunit!
Dumnezeule mare,
Este nevoie de salvare.

Te rog fie-ți milă și nu ne lăsa,
Fă ceva pentru noi acuma,
Poate o minune mare,
Ca poporul să se trezească sub soare.

Căci de atâtea ori ai vorbit,
Și poporul este tot adormit!
De atâtea ori Duhul Sfânt ne-a înștiințat,
Dar cine a luat seama cu adevărat.

Însuși Tu vezi Sfinte Tată,
Starea noastră de gheață,
Tu ne vezi pe fiecare,
Cu starea noastră sub soare.

Doamne credem căci nu ne vei lăsa,
Pe nici unul acuma!
Credem căci în bunătatea Ta cea mare,
Dumnezeule încă mai dai salvare.

Este adevărat căci poporul s-a împietrit,
Și prea idolatru a devenit,
Este adevărat căci prea mult compromis s-a făcut,
Înaintea Ta Cel Sfânt.

Dumnezeule adevărat,
Tu poți face o minune degrab'!
Mai vorbește încă o dată,
Ca poporul să se trezească.

Mai fă Tu o cercetare,
De la mic, până la mare,
Căci astfel ce va fi oare,
De poporul Tău sub soare.

Când parcă fiecare,
Calea largă îi place sub soare!
Așa de repede poporul a uitat,
De legile pe care ai dat.

Doamne nu ne lăsa,
Unde să ne ducem acuma,
La cine să ne ducem cu păcatele noastre,
Ca să le mărturisim pe toate.

Nimeni nu ne mai poate ajuta,
Decât Tu Isuse Doamne acuma!
Fie-ți milă de poporul Tău,
Și nu îl lăsa să se piardă pe drumul Tău.

Mai fă o strigare,
Poate poporul se va trezi sub soare,
Mai fă o strigare cu adevărat,
Căci cine are urechi se va trezi degrab'.

Se va trezi la strigarea Ta,
Dacă Tu Isuse nu vei tăcea!
Căci astfel Dumnezeule mare,
Oare ce vei răpi la venirea Ta cea mare.

Ce vei lua de pe pământ,
Un popor idolartu acum,
Ce vei lua Tu oare,
Pentru marea sărbătoare.

Tu însuți vezi căci poporul nu e pregătit,
Pentru a te întâmpina grăbit!
Poporul încă îi mai place,
Cu lumea sub soare.

Numai Tu mai poți face ceva,
Dumnezeule credem lucrul acesta,
Credem Isuse Doamne,
Căci vei mai face o strigare.

Poate o ultimă strigare,
Pentru cine are urechi sub soare!
Pentru cine are urechi de auzit,
Mai fă o strigare grăbit.

Amin