Nu ne lăsa

Doamne nu ne lăsa,
Avem nevoie de Tine acuma,
Este adevărat căci am greșit,
Și mult înaintea Ta am păcatuit.

Este adevărat Sfinte Tată,
Căci am lepădat credința în această viață,
Și ne-am lipit îndată,
De idoli în acestă viață.

Diavolul atâta ne-a înșelat,
Încât la idoli ne-am închinat,
Fără să ne amintim degrabă,
De Domnul în a noastră viață.

Ne-am dus cu mic cu mare,
După dumnezei străini în zare,
Și nu am ascultat ce Tu ne-ai poruncit,
Iar acum vedem unde am ajuns.

Am crezut căci e mai bine așa,
Cu dumnezei străini acuma,
Am crezut căci ne pot ajuta,
Dar cât ne-am înșelat făcând lucrul acesta.

Atât de mult diavolul ne-a înșelat,
Încât aproape am uitat,
Am uitat de Dumnezeul nostru cel mare,
Care El ne-a dar salvare.

Domnul ne-a binecuvântat,
Și toate acestea am uitat,
Ba mai mult ne-a răscumpărat cu un preț așa de mare,
Și noi l-am pus la spate.

O Sfinte Tată,
Recunoaștem greșala în a ta față,
Recunoaștem căci am păcatuit,
Și la Tine nu am venit.

Cu toate căci la oparte te-am dat,
Tu de noi nu ai uitat,
Nu ai uitat Sfinte Tată,
Și ne-ai chemat din nou la viață.

Ne-ai chemat în bunătatea Ta,
Pe fiecare acuma,
Chiar dacă am păcatuit,
Tu tot nu ne-ai lepădat și ne-ai primit.

Primește-ne și nu ne lăsa,
Recunoaștem lucrul acesta,
Recunoaștem căci am greșit,
Dar nu ne-ai respins cum ai promis.

Fi binevoitor încă o dată,
Și primește-ne în slavă,
Avem nevoie nu ne lăsa,
Doamne de Tine acuma.

Căci dacă Tu ne vei lăsa,
Unde vom ajunge cândva,
Unde va ajunge viața noastră,
Dacă nu te avem pe Tine Sfinte Tată.

Doamne poporul mult a greșit,
Și parcă tot ce e sfânt a zdrobit,
Nu i-a mai păsat de porunca Ta,
El a vrut să facă ce vrea.

Rezultatul îl vedem fiecare,
Un popor pierdut sub soare,
Din poporul binecuvântat,
A ajuns să fie defăimat.

Acesta e rezultatul unde am ajuns,
Dacă nu am ascultat la ce Tu ne-ai spus,
Dar oare vom continua așa,
Să nu ne întoarcem la Tine acuma?

Vom merge tot împietriți,
Departe de Tine Cel iubit,
Oare ne vom întoarce îndată,
La Domnul care dă viață.

Doamne nu ne lăsa,
La cine să alergăm noi acuma,
La cine să mergem Isus dragă,
Dacă nu la Tine Cel din slavă.

Doamne Tu mai poți face o cercetare,
Și o mare strigare,
Tu încă poporul mai poți ridica,
Din starea în care este acuma.

Tu Dumnezeule mare,
Încă mai poți da salvare,
Dar oare poporul va observa,
Mâna întinsă pe care o ai acuma?

Vede poporul de legământ,
Ce Dumnezeu mare și bun avem acum,
Sau El vede în continuare,
Doar lumea aceasta sub soare.

Sau ce vede poporul Tău de legământ,
Tot lumea aceasta o vede acum,
O Doamne nu ne lăsa,
Parcă poporul e orb acuma.

Nu mai vede sfințenia ta,
Decât lumea aceasta,
Nu mai vede cu adevărat,
Decât lucruri murdare degrab'.

Dar oare ce vei lua,
Doamne când din slavă te vei arăta,
Ce vei lua oare,
Un popor orb sub soare?

Un popor care nu te ascultă,
Și merge după poftele care îl îndrumă,
Asta vei lua Tu oare,
La venirea Ta cea mare?

Doamne numai Tu mai poți face ceva,
Cu poporul acesta,
Mai fă o cercetare,
Căci poporul se pierde sub soare.

Mai vino la poporul Tău,
Care a întors spatele mereu,
La tot ce era sfânt,
Pentru lumea asta acum.

Căci numai Tu mai poți face ceva,
Doamne cu poporul acesta,
Numai Tu Dumnezeule mare,
Mai poți da salvare.

Amin