Nu mai e timp, sau poate nu ne pasă

La casa Domnului cu drag am alergat,
Dorind să-mi întâlnesc acolo fraţii,
Înfiorat, în adunare am intrat,
O vorbă bună, un îndemn am aşteptat,
Am vrut să mă feresc de ostentaţii.

Şi m-am rugat cu patos şi ardoare,
Ca să cunosc pe fraţii de credinţă,
Să-nalţ cântări, cu-ntreaga mea fiinţă,
Să strig :”Osana!”, semn de biruinţă,
Dar am rămas cu dor, în aşteptare.

Doar o privire, de curiozitate,
Evaluare din cap în picioare,
Privirea lor, o, Doamne, ce mă doare,
Sunt un sărman ce haine multe n-are,
Dar Ţie-Ţi dau Isuse-ntâietate.

Tu nu te uiţi la haina mea săracă,
Nici că-s olog, Tu ştii că trupu-i tină,
Tu ai văzut în mine-a Ta lumină,
Cu Tine-alături, lumea mi-e străină,
Nu vreau să pier în astfel de bulboacă.

De ce evaluări, de ce mirare,
În loc să te apropii cu iubire?
Puteai să laşi un strop de fericire,
În ochii trişti, fărâmă de sclipire,
Căci ne uneşte-o jertfă salvatoare.

Nu mai e timp, sau poate nu ne pasă,
Sau poate am uitat porunca sfântă,
Să ne iubim, căci Biblia cuvântă,
Dacă-mplinim, spre ceruri ne avântă,
Pe toţi aleşii, ne va duce-Acasă.

Prieten drag, nu haina-ţi dă valoare,
Nici purpura, mătasea cea mai fină,
Dacă în suflet dragostea-i străină,
Imploră cerul să îţi dea Lumină,
Vei fi uimit de-ntreaga transformare.

Isus Cristos, ne-a dăruit iertare,
A Sa iubire necondiţionată,
În ascultare de Măritul Tată,
Nu S-a uitat la haină niciodată,
Să-L onorăm, căci ne-a adus salvare!
21/11/12, Barcelona