Nu fii nepăsător în viață!

Nu fii nepăsător în viață!

Pe drumul pribegiei, nepăsător uneori treci;
Te înalță mândria, nu vezi pe unde calci,
Sub tălpi nu simți nimic, strivești totul în cale:
Petale, frunzele florilor de furtună adunate.
În măreția ta, ți-e greu să te oprești,
Să luminezi, să fii o oază, să uzi, să înviorezi,
Creștine! ... Trezește-te din măreție!
Privește în jur câtă întunecime-n lume!
Tu, fii umil, luminează, poate odată,
Vei uda, alina, obloji floarea căzută;
O vei aduce iar la viață, petalele se vor deschide,
Binecuvântat vei fi, răsplătit din înălțime.

Nu te înălța, nu te îmbrăca în nepăsare,
Când cel de lângă tine-i în neputință mare.
Du-te, fii o mângâiere, balsam pentru durere,
Arată-ți dragostea, iubirea în fapte,
Cuvântul tău, alean pe rană, pe lacrima tristă,
Că sus în ceruri, fapta ta va fi scrisă.
Nu te uita la om, la îmbrăcăminte sau fața lui,
Nici cine-i el, sau ce a fost, nici la pașii drumului;
Domnul are planul Lui, și s-ar putea ca într-o zi,
Chiar de-l ajuți, și nu-i creștin, Domnul să-l facă fiul Lui.
Domnul te-a scos din întuneric să fii lumină,
Nu judeca, nu murmura, tu fă mereu fapta bună.

Din marea îndurare cerească, belșugul îți stă pe masă,
Nu uita de cel lipsit, orfan, văduva săracă!
Nu căuta la fața omului, poate fi oricine,
Nu-ți întoarce fața, nu neglija, tu dă-i o pâine!
În tot ce faci, fii drept, plin de înțelepciune,
Încurajează-l pe cel căzut cu vorbe bune,
Spune-i din cuvânt, de Dumnezeu, de mântuire,
Luptă pentru sufletul lui, scapă-l de la pieire!
Trece timpul, nu fii nepăsător, nu spune - Nu mai pot!
Lucrează cât ești în Har, ziua trece, repede, s-a înnoptat,
Nu lâncezi, seamănă, să te bucuri la adunat,
Acolo Sus, Cineva, tot ce ai făcut, a notat.

Dacă în mersul tău, te va dușmăni cineva,
Tu arată-i iubire, vorba să nu-ți fie rea,
Coboară mult în tine, controlează-ți a ta lumină,
Candela iertării, să o ai aprinsă.
Ai grijă creștine, prin greu, fă bine oricât ai obosi,
Oricât de anevoios urcușul îți va fi, cântă mulțumiri,
Pentru tot ce ai primit, pentru Sfântul Har.
Nu uita că în viață, Domnul Îi ești dator,
Bun exemplu să fii, pentru aproapele tău,
Sarea pământului să fii, lumină, să-i vorbești mereu,
Trecerea prin lume, să nu-ți fie degeaba,
Adună tot ce-i ceresc, umple-ți frate, desaga.

Seamănă în mersul tău, Roadele Duhului Sfânt,
Nu fii un trecător oarecare, pe pământ,
Nu te lăuda pe tine, fii tăcut, bun, credincios,
Nu judeca pe nimeni: și tu ești un păcătos!
În genunchi, în fața crucii, aplecat să recunoști:
Cândva, și tu erai pe calea celor necredincioși.
Recunoaște azi, creștine, cât ești de vinovat...
Cândva, ai judecat și tu, mai rău ca Pilat.
Însă Isus te-a iubit, ți-a ieșit în cale...
Chemării cerești, tu ai dat ascultare,
Dacă ai fost bun creștin, cuvântul ai împlinit,
Află astăzi, frate dragă: cerul te va răsplăti.


TOMA COCA, ALGHERO/06/02/2020