Nu fi pseudo-creştin! (2 Tim. 3.5)

Nu fi pseudo-creştin! (2 Tim. 3.5)
de Mihail Dimitriu, scriitor creștin (poet și prozator)

Creştinismul se observă la unii, din când în când, (Gal. 4.10)
Când vine vreo sărbătoare, după datini fremătând. (Is. 29.13; Rom. 14.5-6; Gal. 1.14)
La Crăciun cât şi la Paşte, brusc au timp de Dumnezeu, (1 Cor. 5.7)
Căci în rest au treburi multe, şi n-au timp de El mereu. (Matei 6.33)

La biserică, de Paşte, pioşi se tot închină, (Luca 18.10-14)
Chiar i-apucă miezul nopţii, să ia şi ei lumină. (Ioan 8.12)
Mai vopsesc şi ouă fierte, cu lumea să fie-n ton, (Matei 15.2)
Mănâncă miel şi cozonac, dup-al datinii şablon. (Marcu 7.3,5)
Când postesc, ei nu mănâncă ce-i din regnul animal, (Rom. 14.21-23; 1 Cor. 8.13)
Căci ei cred că postu-nseamnă să mănânci ce-i vegetal. (Rom. 14.2)

De e vreo înmormântare, sau vreo pomană este, (Luca 7.12-15)
Iute se înfăţişează, dacă ei au prins de veste. (Marcu 5.35-41)
Tot la fel, la câte-o nuntă, sau botez sau un alt chef, (Luca 14.13; Ioan 2.1-2)
Pseudo-creştinii iarăşi vor ieşi în relief. (Luca 14.8)
Şi la orice masă mare, apă chiar nu prea se bea. (Ioan 2.3)
Ci se bea alcool desigur, căci de-l bei te poţi distra. (Ioan 2.10)

Pentru mulţi din cei de astăzi, ce trăiesc ca-n păgânism, (Matei 5.47; 6.7; 10.5)
Cam la asta se reduce aşa-zisul creştinism. (1 Cor. 12.2; Ef. 4.17; Tit 2.12)
Însă Dumnezeu ne spune că a devenit creştin, (F. A. 26.28)
Doar acel ce-i ucenicul Sfântului Cuvânt Divin. (F. A. 11.26)

Orice creştin autentic e născut din Dumnezeu, (Ioan 1.12-13; 3.3-8)
Şi el nu păcătuieşte, că-i unit cu Domnul Său. (Ioan 14.20-23; 1 Ioan 3.9; 5.18)
Şi el şi-a testat credinţa, şi cu sârg s-a pocăit, (Marcu 1.15; F. A. 17.30; 2 Cor. 13.5)
Şi s-a lepădat de sine, fiind: bun, blând şi smerit. (Matei 16.24; 18.4; Gal. 5.22-23; Iacov 4.10)

Creştinul aduce roadă cât mai multă ne-ncetat, (Ioan 15.8)
Şi-mplineşte-n permanenţă doar al Domnului sfânt sfat. (Ps. 33.11; 73.24; Ier. 23.18,22; 32.19; Evrei 12.5; Ioan 14.15,21, 24)
Creştinul nu ţine datini, şi nu bea deloc alcool, (Matei 15.3,6; Marcu 7.8-9,13; Rom. 14.21; Ef. 5.18; Col. 2.8)
Nu se-mbuibă niciodată, trupu-şi ţine sub control. (Luca 21.34; Gal. 5.21; 1 Cor. 9.27)

Creştinul ades posteşte, însă ţine post corect, (Is. 58.3-10; Matei 6.16-18)
Pentru ca postul acesta să poată avea efect. (Ezra 8.21-23; F. A. 13.2-3)
Postul fără rugăciune nu-i e Domnului pe plac, (Neemia 1.4; Dan. 9.3; Luca 2.37; 5.33; F. A. 14.23; 1 Cor. 7.5)
Dar postul şi rugăciunea, pentru-o cauză se fac. (2 Sam. 12.16; Neemia 1.4-11; Dan. 10.2-12; Matei 17.21; Marcu 9.29)

Iată ce înseamnă postul: te smereşti şi nu faci rău, (Ezra 8.21; Neemia 9.1; Ps. 53.13; 69.10; Is. 58.3-6)
Bunătatea-ţi să o vadă toţi ce sunt în jurul tău, (Is. 58.7-11)
Iar în post nu se mănâncă nici un fel de aliment, (2 Sam. 12.16-17; Matei 4.2-3)
Nu se bea deloc nici apă, pentru toţi tu eşti absent. (Exod 34.28; Deut. 9.9; Estera 4.16; 1 Cor. 7.5)

Creştinul rămâne-n Domnul, prin Duhul Sfânt necurmat; (Ioan 15.4-6; Rom. 8.9; 1 Ioan 3.24; 4.13)
El trăieşte ca şi Domnul şi se roagă ne-ncetat. (Luca 18.1; 1 Tes. 5.17; 1 Ioan 2.6)

Creştinul real nu are sărbători din când în când, (Gal. 4.10)
Căci zile obişnuite nu poate avea nicicând. (Rom. 14.5; Col. 2.16)
El se află-n sărbătoare permanentă, ne-ncetat, (Ps. 51.10; 2 Tes. 1.4)
Căci el e unit cu Domnul, care este neschimbat. (Ioan 14.20-23; 1 Cor. 6.17; Gal. 4.6; Ef. 3.17; Evrei 13.8)