Nu crăciunul

Oamenii buni, nu poate moșul să fă facă fericiți,
Tot ce faceți e prostie, nu vreți să vă pocăiți?!
Căci acum, de sărbătoare, cei mai mulți atâta știu:
Să mănânce și să bea- tot i-așteaptă un sicriu...

Dar să nu vă-nșele moșul, cu poveștile stricate,
Căci atunci când moare trupul, întri în eternitate!
Sau te duci în jos, sub glie, în adâncul trist Abis,
Sau ai parte de răpire, către Domnu-n Paradis.

Căci crăciunul cel păgân, n-are scop și țel sfințirea,
Ci desfrâuri cu venin, ce-ți întunecă privirea,
Că în loc să știe omul de Isus Hristos, Mesia,
E-nălțat mai sus ca El, moșul, bradul, preacurvia.

Dar vai ! greu va fi în ziua când vom sta la judecată,
Când va judeca Mesia, Mielul sfânt și fără pată,
Va-ntreba atuncea Mielul, de pe tronul de porfiră,
Despre tot ce-a fost crăciunul, despre datina străină.

Ce vei spune? azi te-ntreabă, cum vei da atunci răspuns,
Căci în loc să Îi dai slavă, ai băut și te-ai distrus;
Dar de vii cu pocăință, azi, la Domnul, la Calvar,
Umil cu recunoșțință, El te iartă- mare har.

Și apoi vei zice: vino, Mielule din Paradis!
Vei trăi cu bucurie, cerul tău va fi deschis;
Și nu numai pentru tine vei fii plin de bucurie,
Ci vei fii o mărturie: ce-a făcut Isus din tine.

Amin.