Nu bea din ape tulburi

Nu bea din ape tulburi

Sunt multe ape ce curg îmbelșugate
Unele-s tulburi și vin învolburate.
Nu toate apele ce curg sunt bune,
Bea de la un izvor anume.

Bea din izvorul sfânt și nesecat
Și sufletul îndată este stâmpărat.
Apa lui e bună nu are asemănare
Ferice de cel ce apa asta are.

Nu bea din ape tulburi, nu te otrăvi
Nu face greșeala și nu te pripi,
Nu te opri la apele amare
Spune și altora să știe fiecare.

Că-s mulți ce se adapă fără să gândească
Și apele amare o să-i prăpădească.
Din ape rele de ce vrei ca să bei?
N-ai vrea din izvorul sfânt apă să iei?

N-ai vrea să bei apa cristalină?
Apa aceasta e atât de bună,
E minunată și e gratuită
Cu nici o apă nu e asemuită.

Această apă te înviorează
Și mintea ți-o ține trează,
Când bei din apa binecuvântată
Ai părtășie cu Cel care ți-e Tată.

Sufletul se umple de pace cerească
Și scapi de starea acea firească,
Te luminezi profund de bucurie
Și-ai vrea să fii cu Isus pe vecie.

Cei ce încă se adapă din apa cea tulbure
Nu pot deloc în Domnul să se bucure,
Că au greșit izvorul din care se alimentează
Și astfel inima lor nu mai veghează.

Dacă vrei o inimă curată și vegheatoare
Vino degrabă la Cel care putere are
Să te ajute și să te îndrume neapărat
Spre izvorul sfânt și minunat.

Binecuvântat e omul care se adapă
Din izvorul sfânt cu apă curată.
Această apă e binevenită
Pentru cel ce vrea viața sfințită.

Slăvit să fie Domnul că ne sfătuiește
Și ne îndrumă că El nu greșește,
El ne satură sufletul cu apa vie
Ce curge din minunata Împărăție.
Amin