Noi nu știm ce vremuri vin!

Noi nu știm ce vremuri pe viitor vin,
Cerul nu se pare a fi prea senin,
Vânturi mari pornesc furioase să se avante,
Vine încet, fără cuvinte.

Norii negri vin cu viteză mare,
Să se lase încet chiar spre adunare,
Să lase tulburare in camine vrea,
Cu orice preț pacea să ne ia.

Luptele par a fi tot mai mari,
Se dau între farisei și cărturari,
Puterile văzduhului sunt clătinate,
Tot mai multe camine destrămate.

Pașii credincioșilor se răresc,
Și în rugăciune tot mai mulți slăbesc,
Nevoile și grijile le ocupa timpul,
Au încetat de mult cu roditul.

Puțini sunt cei care aleg sfințirea,
Și așteaptă în taină și dor răpirea,
Inimile lor inca sunt înflăcărate,
Și de Duhul Sfânt ades cercetate.

Înaintăm grăbiți spre ziua de mâine,
Neștiind ce aduce cu ea, ce vine,
Unii se zbat cu nevoile lumești,
Ceilalți cu lucrurile duhovnicești,

Ceea ce vom iubi mai mult aici,
Ne va arata dacă vom fi vrednici,
Să auzim glasul celui ce nu dormitează,
Și a cărui venire tot mai mult înaintează.

Sunt vremuri încă de har și îndurare,
Iar cei ce i-au aminte vor găsi salvare.
Dar pentru cei ce nu veghează,
Vor simți cum ochii lor lăcrimează,

Ceea ce seamănă omul, va secera,
De el depinde unde își petrece veșnicia,
Undelemnul in candele de va fi strâns,
Pe nepregătite nicicum nu va fi prins.

Încercarea nu îl va surprinde ci va lupta,
Crezând în Domnul va primi biruința,
Neînvins va fi cat timp credința lui,
Va sta neclintită in puterea Domnului.

Iar cat despre cei ce au luat alte căi,
Degetul Domnului va apăsa peste ei,
Treziți vor fi din somnul lor plăcut,
Și vor vedea tot timpul ce-au pierdut.

Căutând lucrurile trecătoare și lumești,
Și nu s au alipit de cele sfinte și cerești,
Au părăsit pe Domnul bun și milostiv,
Fără să cugete sau să aibă vreun motiv,

Calea pocăinței într-adevăr este grea,
Și multă suferința și luptă ea ne va aducea,
Dar mai bine așa decât focul lumii,
Care ne duce direct spre cursa morții.

In față ne stă ziua de mâine, și nu o știm,
Un lucru e sigur, că acum încă trăim,
Să folosim această clipă clădind ceva,
Și focul pe altare nestins va rămânea.

Rugăciunea este calea spre marea putere,
Ferice de cel ce in aceste clipe sta in veghere.
Fericit va fi văzând că timpul se scurge,
Și că în curând Domnul la noi va ajunge.