Noaptea grea

În amurg am fost vânat
În noaptea neagră,
Plină de păcat
De fel și fel ispite
Însă Tu m-ai tot strigat,
Încercai să mă desparți
De starea întunecoasă
Ce în viața mea intra.

În minciuna scufundată
Și îmbrăcată elegant,
Iată c-am căzut de îndată
Și încă nu realizam,
Atunci frigul și singurătatea,
M-au cuprins, și tot simțeam
Cum prezența Tatălui,
De lângă mine se îndepărta.

Căci eram deja murdar
Doritor de și mai multe,
Dând prilej nimicitorului
Și minciuna se întrupa,
Tot mai mult în starea mea
Iar eu îndreptându-mă
Spre locuința morților,
Spre noaptea grea.

Atunci, din adâncul meu divin
Un murmur slab mai răsuna:
O, Părinte, scapă-mă, și iartă rogu-Te
Nelegiuirea mea,
Pe când deodată,
Flacăra în mine sa aprins
Însă tot atunci, o mare frică
M-a cuprins.

Dumnezeu se coborâse,
Și mustrandu-mă dinou
A rupt lanțurile morții,
Și a robiei celui rău.
Plânsete și mari dureri
Am simțit în acea zi,
Căință și multe lacrimi
Apăreau cât ai clipi.

În păcat m-a zămislit
Și-n păcat voi și muri,
Însă cu tot ce voi rămâne
Este binecuvântarea Ta
Șansa de a te întâlni
De a mă înalta
Sus în cer, în veșnici,
În Împărăția Ta.


Amin