Noaptea de salvare

Noapte de salvare


Te rugăm revărsa-ţi astăzi peste noi a Ta-ndurare
Pune-n faţa adunării Doamne, noaptea de salvare
S-a uimit Ierusalimul când la fiara cea păgână
Cobâratu-te-ai din ceruri şi I-ai smuls prada din mână

Deşi-nchis legat în lanţuri în a vreme închisori
Şi păzit de patru-ostaşi înmulţiţi de patru ori
Când tu vrei să izbăveşti pe-ai Tăi robi smeriţi, supuşi
Sar cătuşi, se rup zăvoare dorm străjerii lângă uşi

Iar în marea dimineaţă, şi slăvită a-nvierii
La mormânt sus pe Golgota au căzut ca morţi străjerii
Nimeni şi nimic nu poate, Doamne, ca să-ţi stea în cale
Când tu porunceşti prin viaţă oasele uscate-n vale

Iar când trâmbiţa suna-va, fie ziuă fie seară
Din adâncuri din morminte, vor ieşi toţi morţii-afară
Se vor strânge la o laltă la al Tău măreţ cuvânt
Toţi câti au avut viaţă şi suflare pe pământ.

Pentru unii va fi ziua, de milenii aşteptată
Pentru alţii ziua care, n-au dorit-o niciodată
Unii or trăi sărbătoarea nunţii, pregătită-n cer
Alţii vor vede-adevărul, că Isus n-a fost dulcher.

El e crinul din cântarea şi de Solomon cântată
El e piatra unchiulară, ce-a unit clădirea toată
El e steaua dimineţii, care zorile vesteşte
El lucrează azi şi mâine iar a treia zi şfârşeşte.

Cum a îndrăznit atuncea, Irod ca să ţină piept
Şi ce ură l-a împins să semneze-acel decret?
N-auzit de izbăvirea lui Daniel, dintre lei?
N-auzit de cei trei tineri c-Ai fost în cuptor cu ei?

N-a văzut el marea dramă de pe dealul Căpăţânii?
Şi Isus e viu, trăieşte, nu i-or fii spus lui bătrânii ?
Cum a încercat atuncea să îţi nimicească turma,
N-a ştiut că la-nălţare, Ţi-a rămas pe piatră urma?

Iar urmaşii Tăi în lume, sus în munţi şi jos în vale
Să vestească omenirii jertfa mântuirii Tale.
Şi fiinc-au spus că Isus toată vina lumii iartă
Iacov e răpuns, pe Petru îl aşteaptă-aceiaşi soartă

Peste tot s-au pus afişe, cetăţii ca să vestească
Vom sfărma piatra pe care vru Isus ca s-o clădească?
Nici cu El nu ne-a fost greu să-L punem pe cruce-n cui
Sfârşi şi cu ucenicii şi credinţa-n jertfa Lui.

Peste-apus umbrele serii se întind peste vâlcele
Sus pe cer apăru luna cu jăraticul de stele
Pretutinde-ni în cetate nu mai era nici un zvon
In palate şi bordeie stăpânea al nopţii somn

Sus pe deal la Marcu-n casă, în sfeşnic ardea-un tăciune
Mărturie peste veacuri, stăruinţa-n rugăciune
Căci la miezul nopţii-un înger străbătu în închisoare
De pe mânuri sar cătuşi, de pe porţi s-au rupt zăvoare

Izbăvit din închisoare pe drum Petru şi-aminti
Domnul a-nviat pe Lazăr, dintre morţi a patra zi.
Lui ia spus după-nviere când înca era cu ei,
Petre paşte-mi a mea turmă, oi, oiţe, mieluşei

În zadar lumea în piaţă aştepta cu nerăbdare
C-a trecut timpul fixat şi Irod nu mai apare
Fraţi, surori să nu vă temeţi în necazuri şi nevoi
Domnu-a spus că ne iubeşte, dă popoare pentru noi.

Din Eldom veni din Boţra strigă glasul Cel ceresc
Am făgăduit iertare, şi-am puteri să izbăvesc
În curând o altă noapte va apare ca şi-atunci
Când se face izbăvirea, porumbiţei dintre stânci

Veacurile lungi de-a vremi ce-a cuprins amurgul serii
Peste iarna grea şi aspră, mijesc zorii primăverii
După ploi, după furtună, e senin tot largul zării
Prin câmpii şi prin livezi, a sosit vremea cântării

Curând s-auzit strigarea “ Iată, Mirele că vine! ”
Ieşiţi fiice din Sion, voi crăiese şi regine.
Şi priviţi pe Împăratul, mii de flori, color, petale,
Ce frumos s-a gătit cerul pentru ziua nunţii Sale

Nu e scriitor pe lume, să descrie-aşa momente
Nu-i din cele două ere, de pe şapte continente,
Toţi ce prind dureri necazuri ce-au avut aici de dus
Şi-au păstrat credinţa sfântă, vor sta-n jurul Lui Isus

Ce-i voi spune la-ntâlnire, ce-I veţi spune oare voi?
Că la cruce pe Golgota a murit şi pentru noi.
Ce vom spune, c-a Lui sânge, curs pe-a crucii negre dungi
A spălat şi vina noastră, peste-atâtea veacuri lungi

Ce-I vom spune când vedea-vom, pe gloata ce-L înconjoară
Pe Tabita şi pe Lazăr, înviaţi a doua oară
Când îl vom vedea pe Petru, Pavel, pe Ioan, Andrei
Pe tâlharul de pe cruce şi pe sfintele femei

Care din ceasul trădării, ochiul lor n-a ştiut somnul
Care-au stat la poala crucii, l-au privit murind pe Domnul
Pe Maria Magdalena, cu iubirea ei aleasă
Care-a uns cu mir pe Domnul la Simon leprosu-n casă

Şi trăi-v-om bucuria, când din temniţele reci
Vor ieşi cântând martirii, secolului 20
Ce-I vom spune? Caut zadarnic nu găsesc cuvinte-n lume
Vom striga acesta-I Domnul, Biblia aşa ne spune

Şi-om zbura ca porumbeii, c-un adio salutând
Pe cei ce rămân în vale, pe cei ce rămân plângând
Pe cei dragi din casa noastră car’ ne-au spus nebuni din fire
Că mai credem învierea, că mai credem în răpire?

Când atâtea cărţi celebre cu moderne-nvăţături
Şi că-n secolul ştiinţei noi mai credem în Scripturi
C-aşa spun savanţii lumii şi-nţelepţii, aşa zic;
Omul cât e-aici trăieşte, după moarte nu-I nimic

Va fi cea mai tristă clipă care-ar putea fi vreodată
Când se vor trezii din somn nu e mama, nu e tata!
În vecini, nu sunt copiii, peste drum nu-s fraţi, surori
Dimineaţa la rapoarte, evadaţi din închisori

Pe ecrane-apar imagini, trenurile-oprite-n gări
Cu maşini abandonate, şi la noi, şi-n alte ţări
Pe aeropoarte-aşteaptă o mulţime de norod
Avioanele nu zboară nu e personal de bord

Ştirile sosesc şi pleacă dinspre alte continente
Se recurge-n toată lumea la serviciile secrete.
Astronimii cercetează ce se-ntâmplă printre stele
Geologi au găsit morminte fără osăminte-n ele

Savanţii-n laboratoare, fac cercetări, fel de fel;
Dar computerele-n rând nu răspund la-l lor apel.
Opinii şi declaraţii, în care-o tânără spune:
“Astă noapte cu mămica ne-am plecat la rugăciune,

Şi în timpul rugăciunii a venit un tinerel,
Mama mi-a făcut adio, şi-a plecat în zbor cu el.”
Un tânăr mărturiseşte ce le-a spus colega lor:
“Dragi colegi mă cheamă Domnul”, şi s-a înălţat în zbor.

“Nu ştiu-i vis, e realitate,” spune-un copilaş, plângând
“Căci tăticul şi mămica, zburau către cer plângând”.
“O veste îngrozitoare”, spune paznicul cetăţii
“Treceam pe la cimitir, era către miezul nopţii.”

“Şi-am văzut..” paznicul spune, întrerupt de-un lung suspin;
“Cum ieşeau morţii afară, îmbrăcaţi în alb de in
Pe l-amiaz apar ziare cu ştiri care îngrozesc
Ce s-a întâmplat azi noapte pe tot Globul Pământesc

Cum au dispărut din lume, copii, tineri şi bătrâni
Chiar şi oameni de ştiintă şi păstori de pe la stâni
Dintr-o casă lipsesc doi, într-un oraş lipsesc nouă
Şi lahuza din spitale ce-au născut de-o zi, de două

Avioane patrulează de la munte pân’ la mare
N-au văzut nici OZN-uri, nici farfurii zburătoare
Uluiţi şefii de state ţin o teleconferinţă
Nu cumva evenimentul s-a petrecut prin credinţă?

Căci oamenii de ştiinţă, întocmind a lor rapoarte
Ei declară că ştiinţific:“Aşa ceva nu se poate!”
Dar când umbrele se lasă, soarele încet apune
La TV, la aparate, se strigă:”ATENŢIUNE!”

Pe a undelor cărare, adevărul se transmite,
Care pleacă din biroul, Naţiunilor Unite
Crainicul strigă plângând, în a lumii patru zări
“Astă noapte-a fost răpirea a bisericii la cer!”

Ce vei face-n ziua-ceea când în faţă ai să vezi ?
Că s-a împlinit Scriptura, care n-ai putut s-o crezi ?
Cât Isus la uşă bate, până Harul nu sfârşeşte
Şi cât Biblia te cheamă, “VINO, şi te pocăieşte!”
Căci în ziua Judecăţii, vei auzi: “DA!” sau “NU!”
Dumnezeu-I Judecătorul, acuzatul vei fii tu.



AMIN.