Ne-am obișnuit cu lumea

Ne-am obișnuit cu lumea,
Numai știm cine suntem,
Am modernizat azi drumul,
Ce-l lărgim când alergăm.

Vrem un trai decent în viață,
Fără multă încercare,
Fără multă suferintă,
Care este-o prelucrare.

Mulți răstălmacim cuvântul,
Pocăința o-ntărim,
După cum ne-ar place nouă,
Astăzi ca să o trăim.

Adevărul e minciuna,
Când păcatu-l dezlegăm,
El devine azi normalul,
Ce în viață toți l-avem.

Dar el este cel ce-aduce,
O mai mare întristare,
Salvatorului din ceruri,
Care-i plin doar de răbdare.

Mulți venim la închinare,
Un spectacol să privim,
De păcatele normale,
Nevăzute suntem plini.

Goi în haine îmbrăcate,
Ce le spunem... nu-i păcat,
Toți uităm de-o cusatură,
Care Domnu-a îmbrăcat.

Prin învățătura sfântă,
Ce-a lăsat-o pe pământ,
Într-o carte-n care Domnul,
El ne-a scris al Său cuvânt.

Doamne fă tu o trezire-n,
Să fim după voia Ta,
Pasul nostru el să fie,
Cel ce te va asculta.

În umblarea pe pământul,
Care-i plin azi de păcat,
Tu învățață-ne Stăpâne,
Să umblăm cât mai curat.

Amin