Ne-ai pus ’nainte binele și răul

Ne-ai pus ’nainte binele și răul,
Tu, Domn al slavei și-Mpărat,
Cu discernământ și ochi care să vadă,
Tu, ne-ai binecuvântat!

De ce-ascultăm de vocile străine,
Când glasul Tău răsună clar?
Sau am uitat valorile creștine
Și nu mai știm, că noi trăim prin har?

Ne-ai pus ‘nainte binele și răul,
Să putem alege, liberi fiind! ...
Dar ne-ai spus, că Tu ești Adevărul...
Nu uita aceasta, drag creștin!

De ce mai ascultăm de voci străine,
Care spun că binele e rău...
Iar răul este promovat ca bine! ...
Oare-avem-teamă, de Bunul Dumnezeu?

El a creat bărbatul și femeia;
De la început, El i-a creat,
După Chipul și a Sa asemănare...
Și mult i-a binecuvântat!

Dar a venit și o străină voce,
Și le-a șoptit ademenitor...
Și au uitat ce îi învățase,
Dumnezeul Sfânt, a toate Ziditor!

Și au ales să creadă ce vorbise
Acel glas viclean, înșelător! ...
Oare tu ce alegi, omule, creștine,
Oare mai asculți de Creator?

Oprește-te, fă liniște în suflet,
Și amintește-ți ce-a spus Dumnezeu...
Căci El a șters păcatul greu, adamic,
Dar te-a cheamă... la Izvorul Său!

De te-ai născut din apă și din Duhul,
Tu, nu mai ești omul cel vechi...
Căci te-a spălat prin Sânge, Creatorul,
Ca pe El să Îl urmezi, și să veghezi!

A spălat noroiul de pe tine,
Dar, din nou, poți să te-ntinezi...
Poți lua-orice-mizerie pe tine,
Dacă pe El, nu vrei să Îl urmezi!

El îți poruncește clar: Alege,
Între tot ce este rău... sau bun!
Dar pe cel care s-a bizuit pe sine,
Dumnezeu l-a numit „nebun”!

Alege deci, căci asta ți-e chemarea,
De voia Lui s-asculți mereu,
Chiar de vor fi bătălii pierdute,
Victoria în toate, e a lui Dumnezeu!

Nu uita, că L-au ucis pe Isus,
Iar pe Baraba l-au eliberat! ...
Dar biruința a venit de sus,
Și a fost târziu, când s-au deșteptat!

Și au văzut... și vedea-va orișicine,
Că Stânca este neclintită... și a fost!
Iar Adevărul poartă un Sfânt Nume:
Numele etern: Isus Hristos!