Naaman leprosul

Naaman leprosul

Trăia în Siria un general,
Cu mare faimă și fălos,
Dar pe sub haina elegantă,
Era bolnav, era lepros...

În casa lui, avea o slujnicuță;
Era orfană, fără tată,
În grozăvia bătăliei,
Din Ìsrael a fost luată.

Fetița spuse: -Domnul meu!
(Cu inima umilă și curată)
-Du-te-n Samaria la Elisei,
Și boala-ți va fi vindecată!

Își încărcă Naaman, măgarii,
Talanți de aur și argint luă cu el;
Porni atunci cu mare alai,
Pe drumul ce ducea în İsrael.

Când tăbărî la poartă, împăratul,
Văzu îndată pe acel,
Ce duse Israelul în robie,
Și-și rupse haina de pe el...

Cine sunt eu, să pot a face
Un mort să se ridice?
E doar motiv, căci a venit
Din nou să ne risipe...

Atuncea, Elisei trimite,
O vorbă simplă lui Naaman
Prin Ghehazi, robul său,
Să se scalde în Iordan.

Mânios, Naaman se-ntoarce;
Printre dinți lăsă să-i scape:
-Dacă e prooroc nu știe,
Că și-n Siria, avem ape?

Nu-i un lucru greu, stăpâne!
Zice-un rob, și îl rugase
Să facă ce-a spus proorocul;
Și în apă, se scăldase...

O, ce mare bucurie!
Se-ntoarse să mulțumească.
Pregăti talanți și haine
Pe prooroc să răsplătească.

-Nici o haină, nici un bob
Din talanți nu voi lua!
Dumnezeu a făcut asta,
Du-te-acum în calea ta!

Dar Ghehazi, rob netrebnic,
Inima-n el se chirici...
Fuge pe o altă parte,
Și în calea lui ieși.

-Generale! zice robul
Cel lacom, nesăbuit...
Lasă-o haină și talanții
Dacă totuși ai venit...

Naaman îi dăte totul
Cu măgarii, bucuros;
Mai târziu Elisei zice:
-De astăzi vei fi lepros!

Dacă haine ai luat,
Și talanții sunt la tine,
Ia si lepra lui acum!
Du-te! Să-ți fie de bine! Amin!