Mustrari si mangaieri

Mustrari si mangaieri


Osea, 5:5,6,7.



“Stai si-asculta, Israele,
Ca te-am intarit mereu,
Nu umbla pe drumuri rele,
Eu sunt Dumnezeul tau!

Vino, vino, Israele,
Fiindca Eu te-am sfasiat,
Eu ti-am dat incercari grele,
Dar tot Eu te-am vindecat!

Israele, stai, vegheaza,
La tot ce-i in casa ta
Caci Samaria lucreaza
Viclenie, stare rea!

Ca o biata turturica
Tremura si Efraim;
L-au cuprins fiori de frica,
Fuge din Ierusalim.

Dar ce sa-ti fac, Israele,
Ca evlavia ti-e mica?
E ca norul care trece,
Ca roua ce se ridica.

Eu l-am invatat sa mearga
Sprijinit de mana mea,
L-am purtat o viata-ntreaga
Pe brat, si-l voi vindeca

De toata-ndaratnicia,
Ca pe-un copil ne-ntelept.
Imi voi inceta urgia
Si-l voi odihni la piept.

Dar desteleniti ogoare,
Facet noi semanaturi
De iubire si-ndurare!
Intocmiti noi legaturi,

Impletiti intotdeauna
Funiile dragostei
Si veti secera-ndurarea
De pe campiile ei.

Va intoarceti dar la mine
Cu cuvinte de cainta
Si cu inima zdrobita.
V-astept cu bunavointa

Sa va vindec vatamarea
Ce-o aveti din neascultare
Hai, va-ntoarceti deci, pe calea
Dragostei si-aveti iertare”.

Astfel a vorbit profetul
Osea, neamului evreu
Si-a rostit intreg cuvantul
Din partea lui Dumnezeu.

Dar o, Doamne, si la mine
Ai gasit aceeasi stare,
-Aceeasi lipsa de smerire
Si de rea neascultare.

Daca insa si la tine
Sta ascuns vre-un fir de rau,
Impreuna, hai, mai bine
Sa strigam la Dumnezeu:

“Da-ne, Doamne, azi iertare
Ranile ne leaga Tu
Si adu-ne alinare,
Mangaie-ne sufletul!

Fii pentru noi indurare
Cum ai fost cu Israel
Binele –n noi sa rasara
Si ne creste ca pe el!