Mulțumirea!

Mulțumirea!

- de Bahrin Alexandru

Mulțumirea, este o împlinire rară,
Se găsește greu la noi în țară.
Fiecare își dorește bogăție, fală,
Strâng, adună, unii chiar și fură!

Poate omul înstărit, multe avuții să aibă,
Însă tot nemulțumirea, sufletu-i inundă!
Nimic de pe pământ, nu-i aduce tihnă,
Numai Hristos poate, inima să-I schimbe!

Toată lumea asta, ușor, se destramă,
Nu mai are ochi, prin care să vadă:
“Împliniri divine, ce o să răsară,
Peste omul care, mulțumire ară!”

Fiindcă a semănat, o sămânță care,
Numai prin credință poate încolți;
Bogăția sfântă, taina mulțumirii,
Coborând din ceruri, chiar din veșnicii!

Acela este omul ce trăiește-n pace;
Chiar de-i sus pe stâncă și are de toate,
Sau e-n valea adâncă, unde-i sărăcie,
În inima-i sfântă, e plin de mulțumire!

Mulțumirea crește, într-o inimă curată,
Într-o inimă de carne, taiată împrejur!
În sângele lui Isus ea fiind spălată,
Devine vas de cinste, turnat din aur pur!

Ea nu-i o inimă, ce este îngâmfată,
Ci ea, de multe ori de Domnu-i cercetată.
Prin suferințe mari, ea este încercată,
Dar biruiește totul cu zâmbetul pe față!

Comorile cerești, fiind tot ce îi rămân,
În smerenie trăiește, cunoscând al ei cusur.
Cu evlavie împlinește Sfintele Scripturi,
Aducând o mare cinste, la Al său Stăpân!

Alăturea de Domnul, slujește cu iubire,
Căci înăuntrul ei, stă gândul veșniciei!
Evanghelia vestește, cu o mare dăruire,
Nădăjduind cu dor, după eterna răsplătire!

Mulțumirea este, un răspuns constant!
La tot, ceea ce Domnul Isus ne-A iertat.
El pedeapsa noastră, pe cruce a purtat,
Oferindu-ne salvare, dar noi n-am meritat!

De aceea astăzi, într-un Duh să fim uniți,
Prin jertfa ce ne leagă, de al nostru Domn.
Iar pentru tot ceea ce El, în dar, ne-a oferit,
Să ne arătăm mai mult, decât, mulțumitori!

Să-I aducem fiecare, o închinare sfântă,
O închinare plăcută cu evlavie şi cu frică,
Fiindcă El nu este numai un Bun Păstor,
Ci făcând dreptate, e și “un foc mistuitor”!

Să stăruim cu toții în dragostea frățească,
Primind cu drag, toți oaspeții, la noi în casă!
Căci prin aceste, multe, lucrări de găzduiri,
Alături de noi, au locuit, cu drag și îngerii!

Să nu fim iubitori de bani sau de averi,
Ci mulțumiți să fim, atât cu cât avem.
Căci El a zis: “Nicidecum n-am să te las,
Cu niciun chip, Eu, nu te părăsesc.”

Aşa că putem zice, cu mare încredere:
„Mereu, Domnul este ajutorul meu!
Sprijinitorul și ndejdea vieții mele,
De nimic din lume, eu nu mă voi teme!

Ce îmi poate face mie, carnea, omul?
Păzitor a fost și îmi este numai Domnul!
Mulțumitor trăiesc doar pe El să-L slujesc,
Aici jos pe pământ cât și în slăvi cerești!”

Amin!